Elisa: No Basescu Day

“Vreau să înveţe fiecare român ce înseamnă să îţi iubeşti ţara” (Băsescu la mormântul poetului)

O spune lăcrimând cum ne-a învăţat până acum.Da.Ne-a învăţat multe acest impostor din fruntea ţării.Unii s-au prins foarte repede şi practică învăţăturile lui cu succes.Una dintre ele şi cea mai importantă învăţătură este NEMUNCA.De unde ştiu eu asta?De la televizor când repetarea accidentelor feroviare se încheie fie cu oprirea circulaţiei zeci de ore fie prin întreruperea circulaţiei pe anumite rute luni şi chiar ani de zile.Oamenii s-au şmecherit.Ori nu-şi mai ascultă şefii fiindcă nu-i respectă pe aceştia din motive întemeiate(şefii nu le sunt superiori în fapt ci numai în formă) fie ştiu că şi aşa nu o să păţească nimic dacă nu ies să rezolve imediat problemele care s-au produs. Mă întreb:NEMUNCA este oare un semn de iubire de ţara?

Sub conducerea lui Băsescu în ultimii cinci ani s-au înmulţit exponenţial actele de nerespectarea legii.De unde ştiu?Da la televizor.Nu mai dau exemple şi nu dezvolt ci doar mă întreb:NERESPECATREA LEGII este un semn de iubire de ţară?

Sub conducerea lui Băsescu se fac arestări de imagine cu surle şi trâmbiţe în numele combaterii corupţiei.Ca la revoluţie ,când pe o uşă se aduceau teroriştii şi pe alta li se dădea drmul ,astfel că, în final, am rămas cu efectele terorii dar fără terorişti,tot aşa acum suntem martorii şi victimele corupţiei la nivel înalt însă fără corupţi.Să fii corupt este un semn că-ţi iubeşti ţara?

Stimaţi cetăţeni vreau să vă spun ce cred eu că înseamnă să-ţi iubeşti ţara.

Înseamnă să-ţi faci treaba la lucrul pentru care eşti angajat, cu pricepere şi cu efecte benefice în sectorasul acela mic al tău,al fiecăruia dintre noi.Şi s-o faci cu mare responsabilitate, fie că eşti în fruntea ţării, fie că eşti angajat la banda pe care vin rulmenţii. Înseamnă să-ţi pese când vezi nereguli şi să acţionezi.Asta este ,să acţionezi,să nu fii indiferent să nu laşi în urma ta lucruri care se vor strica lamentabil după doar două îngheţuri şi trei dezgheţuri.Să- ţi iubeşti ţara înseamnă să faci ca ea,ţara ,să prospere,oamenii să fie mulţumiţi de trăinicia lucrurilor făcute iar străinii să nu ne ocolească.Să-ţi iubeşti ţara înseamnă să fii responsabil pentru fiecare gest al tău în spaţiul public şi să lăcrimezi doar când, uitându-te la o premiere cu urcarea pe podium a conaţionalilor tăi ,se cântă imnul ţării tale.

Băsescu vrea să ne înveţe să plângem când vine vorba de România.Da,plângem în sinea noastră îngrijoraţi de faptul că tot ceea ce exprimă acest om, cu putere aberantă asupra oamenilor, se întinde ca un cancer cuprinzând toate organele vitale ale ţării .

Spuneţi nu metodelor”artistice” şi populiste ale lui Băsescu,spuneţi NO BĂSESCU DAY! Pe 2 aprilie.Semnul este violet.

(Postarea Elisei... AICI)

In apararea Constitutiei...

Intrerup putin seria postarilor de la apelul simultan din 28.01. Asta pentru a va anunta ca ieri, in toata Italia, 200.000 de persoane au manifestat pasnic in mai multe orase, in apararea Constitutiei grav si des incalcate de catre Silvio Berlusconi. Aceasta actiune face parte din sirul celor initiate de "violeti" si incepute pe 5 decembrie 2009 cu "No Berlusconi Day". Mai jos, o poza de la unul dintre mitingurile de ieri, si un clip care arata cum au fost pregatite iesirile in strada.

Neamtu': No Basescu Day

Stau aseara si ma gandesc: tot aud oamenii injurand conducerea. Pe la TV, pe la Radio, prin ziare , colturi de bloc, ascunsi prin scari…

Ma, libertatea de expresie, libertatea opiniei, ok, da’ de ce naiba nu mergeti la Bucuresti, sa zbierati in fata Guvernului? De ce trebuie sa ne ascundem, ca sa vorbim? Nu am trecut deja de perioada asta?

Eu traiesc cu o impresie, fixa. In ‘89, Romania a profitat de faptul ca PCR-ul a strans oamenii la mitingul din Bucuresti. In Timisoara, deja, oamenii spusesera ce aveau de spus. Restul tarii n-a inteles foarte bine despre ce era vorba, plus ca e mult mai relaxan sa te uiti la TV si sa comentezi, in soapta, asa cum ai fost obisnuit. Deci, zic, bafta noastra este ca oamenii au fost adunati, la un loc, si asa s-a petrecut Revolutia.

Ca, altfel, nu-mi imaginez cum se poate ca timp de 20 de ani, oamenii sa se adune, in numar relativ mic fata de ‘89 si, dupa toate protestele, sa avem ACEIASI guvernanti comunisti!

Cum se poate ca, dupa 20 de ani, sa o ducem – ca nivel de trai – aproape la fel?

De aceea sustin No Basescu Day. Pe 2 aprilie 2010. Pentru ca trebuie un protest serios. Unul care sa ii faca sa gandeasca mai mult si mai bine. Unul care sa le arate ca hotia, influenta si coruptia nu-si mai au locul aici. Nu a lor, cel putin, ci, probabil, a celor care le vor lua locul. Nu s-a inventat politicianul cinstit, cum nici popa care sa lucreze din credinta nu exista. Dar sustin No Basescu Day, pentru ca vreau o schimbare. Ce avem acum, nu ma satisface absolut deloc. 0%.

Stiu ca vor fi voci care o sa ma intrebe ‘da’ cu ailalti o sa fie mai bine?’ Eu de unde sa stiu? Om trai si om vedea. Dar prefer un rau mai mic, totusi. Am spus si in emisiune ca Guvernul acesta este – de departe – guvernul care lupta cel mai mult IMPOTRIVA oamenilor care l-a pus in functie. Asta trebuie sa se schimbe, ca sa putem trai. Deja nu mai vorbim de ‘nu ne ajung banii, pensiile sunt mici, s-a vandut tara etc’ Este vorba ca NU SE MAI POATE TRAI! Este vorba de supravietuire! Oamenii tind sa faca tot felul de chestii bizare ca sa supravietuiasca. Insa noua ne mor batranii in case, de foame, de frig, fara medicamentele pe care nu si le permit. Deja aceasta conducere ne omoara. Eu vreau sa traiesc. Nu bine. Doar sa traiesc.

(De pe blogul Gura la ureche)

Ioana Dudulean: No Basescu Day

Presedintele tarii ar trebui sa promoveze bunul-simt si respectul.
basescu injura si hahaie.
Presedintele tarii ar trebui sa sprijine cultura.
basescu apare la televiziuni manelistice.
Presedintele tarii ar trebui sa faca parte dintr-o elita.
basescu sta in preajma interlopilor.
Presedintele tarii ar trebui sa fie transparent in tot ceea ce face.
basescu a fost implicat in afaceri dintre cele mai dubioase.
Presedintele tarii ar trebui sa fie un model.
basescu nu este un model.
Presedintele tarii ar trebui sa ma reprezinte.
basescu nu ma reprezinta.
Atunci eu ii spun NU!

Ce inseamna aceasta miscare? NO basescu DAY reprezinta:
- modul nostru de a spune ca nu am renuntat
- modul nostru de a arata ca a fi cetatean al unei tari nu se limiteaza doar la a vota
- modul nostru de a lupta pentru drepturile noastre
- modul nostru de a ne exprima liber
- modul nostru de a protesta impotriva incompententei

Am repetat “al nostru” ptr ca doar impreuna cred ca vom putea reusi in aceasta initiativa. Conteaza prea putin numarul celor care vor participa pe 2 aprilie. De fapt, tot ce conteaza este miscarea in sine si mesajul transmis.
Poate la nivel cat se poate de pragmatic, miscarea nu pare sa aiba o finalitate. Dar eu cred in aceasta miscare! Asa cum cred si in ceea ce scriu. De cand m-am alaturat protestului, m-au intrebat diverse persoane (fara blog) ce reprezinta ea. Dupa explicatia de rigoare, reactia lor a fost de incantare ca exista asa ceva. Cred ca acesta este adevaratul rol al miscarii. Cred ca aceasta miscare ii poate reprezenta si pe ei, pe cei care ar vrea sa-si exprime nemultumirile, insa nu stiu unde si cum sa o faca. Le aratam ca nu sunt singuri. Cred ca ea poate fi vocea celor 5 milioane de romani ce au constietizat molima basesciana.

I-am spus NU lui basescu in 6 decembrie si ii voi mai spune si pe 2 aprilie. Si mai important e sa continuam sa-i spunem NU si dupa aceea. Sau mai bine un da (ca sa mai pastram o doza de optimism in noi)… “DA, poti sa pleci!”

Basescu nu a fost, nu este si nu va fi presedintele meu!

Ne vedem pe 2? E musai in violet!

(Gasiti postarea Ioanei AICI)

Piperusha: Ardeiul violet

"Dar ăia, de unde erau?"

"Care? Ăia de mai devreme cu găleţi portocalii şi chibrituri? Fără gaz?..."

"Nu, nu.."

"Ăia roşii cu baloane? Pesediştii?"

"Nu, dom'le! Ăia mulţi şi supăraţi, în mov..."

"Ăia? Hehe...ăia-s avidei. Alianţa Violetă Împotriva Demagogiei."

"Ah, e deja 2 aprilie..."

(De pe blogul Ardeiul Zilei)

Oana Portase: Daca ma tragi de maneca...

Poate că atunci aș ieși în stradă.

Cristi de la Rating Politic a lansat o temă de dezbatere foarte interesantă. “Pentru ce ai ieși în stradă?”, întreabă el. Idealuri, drepturi, principii, aș spune. Frumos. Dar voi fi sinceră și zic… nu știu exact. În niciun caz n-aș fi prima persoană care să iasă și să spună ce are de spus. Nici a doua nu cred că aș fi. Hai… poate a treia.

Nu am participat niciodată la vreo formă de protest. Pot spune ce simt și cred. Parcă pe vremuri protestele însemnau ceva. Noțiunile de dreptate, solidaritate, națiune aveau un sens. Cel puțin așa spun cărțile de istorie. Acum sunt o glumă, o adunătură de dezorientanți, niște unii care n-au ce face acasă. (asta dacă mai au loc astfel de manifestări) Noi suntem generația “scapă cine poate”. Fiecare se descurcă singur, dăm în cap foarte ușor celor din jur – la propriu și la figurat. Am învățat să conviețuim cu șmecherașii, să acceptăm corupția și să ne complacem.

Sunt voci care spun că nici Revoluția din 1989 n-a fost spontană. Un subiect pe care vreau să-l evit. Oricum, suntem niște oameni care au dat cu nasul de libertate și și-au bătut joc de ea. Cât timp “ăia” sunt la putere iar noi votăm cu “spor și drag”, atunci ne bag pe toți în aceeași oală. (ăia = rocada de jigodii, indiferent de partid) Criticăm, dar nu acționăm.

Nu ne apărăm drepturile, dar ne vaccinăm ca turma contra AH1N1. Ba, românii ies în stradă. Atunci când vor ei.

Mă uit la știri și fac haz de necaz. Râd de ce debitează minunații noștri politicieni. Dar mi se și pune un nod în gât când văd TOT ce se întâmplă în țara asta. Sunt mai smiorcăită din fire. Plâng la filme. Empatizez ușor. Mi-ai prezentat o cauză nobilă, o nedreptate inadmisibilă, și m-ai tras de mânecă… atunci ies în stradă. Dar butoanele mele ar trebui să fie mult apăsate, venele din cap aproape de explozie, iar nodul din gât să nu mă mai lase să respir. Pe jumătate lașă. E mai ușor să critic de acasă. E mai ușor cu “las’ că trece”.

Dar nu vreau să rămân așa. Nu vreau să văd cum se duce totul naibii. Cred că toți simțim presiunea din societate. Dar se mai aud și voci care nu vor să amuțească. La fel cum eu nu vreau să amorțesc. De aceea susțin NO Băsescu Day. De la gerul ăsta și de la tragediile din țară, iarăși am nodul în gât. Lilick povestește foarte frumos despre această formă pașnică de protest. Mulți se întreabă ce rezultat va avea. Mereu ne punem întrebări, facem socoteli, trăncănim, dar… astea ce rezultat au?

(Textul Oanei... AICI)

Sibilla: No Basescu Day

De ce îi spunem NU marinarului securist Tr Băsescu :
http://nobasescuday.blogspot.com/2010/01/de-ce-ii-spunem-nu-lui-traian-basescu.html
Băsescu se joacă * de-a democraţia * pregătind instaurarea Dictaturii !
Băsescu NU este preşedintele meu, pentru că s-a ales NU a fost ales! Băsescu NU a răspuns românilor, nici în faţa Legii, niciuneia din întrebările edificatoare… doreşte imunitate, vrea cu disperare să scape de Dosarul * Flota *, minte cu neruşinare, NU îl interesează problemele românilor ci, doar familia, pupila sa – Duduia Cocoş Udrea şi Famiglia! Refresh, * Bulgărele lui Traian – a fi sau a nu fi… preşedinte * , întrebări la care Băsescu NU numai că nu a răspuns, ci, fuge de răspunsuri cu laşitate:
Bulgărele lui Traian (A fi sau a nu fi … presedinte)

* Traian Băsescu NU este promotorul reconcilierii, ci al conflictelor, fiind animat de * vanităţi mărunte * în locul unui concept de bază care să asigure dezvoltarea ţării *
http://www.mediafax.ro/externe/presa-straina-observa-situatia-delicata-din-romania-dupa-victoria-la-limita-a-lui-basescu-5164116

(Pentru a urmari cateva link-uri va rog sa intrati pe blogul Sibillei)

Marius Veerag: "Conpunere" explicativa pentru sustinatorii lui Basezeus

Deoarece unii dintre noi cunoastem cum stau lucrurile legate de miscarea NO BASESCU DAY, am dorit sa le explic si dragilor sustinatori ai lui Base’ de ce zic eu NU lui Base’ .
Conpunere – No Basescu Day
"Dragule roman [stiu ca asta-i expresia de succes: « dragi romani » ] sustinator al capitanului de curse lungi, de ce zic eu « NU BASESCU»…
Mai inainte de toate pentru ca e alegerea mea, pentru ca eu nu ma basesc[cu s nu cu sh], nici nu ma bocesc si nici nu ma udresc. N-am nimic impotriva daca tu o faci dar nu te astepta si de la mine la asta.
Pentru ca pe mine mama m-a invatzat sa nu halesc vrajeala ieftina si pentru ca am mai citit si eu o carte la viata mea [si nu o data la 5 ani aceeasi fitzuica] atat cat sa imi dau seama cand cineva isi bate joc de mine. Asta nu inseamna ca trebuie sa si accept. Tu insa ai facut-o iar eu nu pot sa te sustin, imi pare rau.
Pentru ca asa cum vad eu lucrurile barca asta o sa se scufunde si nu vreau sa fiu un sobolan care fuge primu’ sa se salveze. Ultimul, da… dar primu’ never. Stiu ca tu esti un marinar destoinic in slujba capitanului tau dar vei avea surpriza sa vezi ca el e primu care iti va arata curu in caz de nevoie. Ptiu sa n-am dreptate dar deja se vede ca am.
Pentru ca sunt destul de cretin incat sa cred ca pana si mentalitatea babaciunilor, [se]curistilor, activistilor si manelistilor poate fi schimbata. Prin puterea exemplului, de exemplu.
Pentru ca nu cred in reforma facuta de o talpa comunista [care si-a plimbat chelia pe barcile patriei si si-a turnat colegii] si nici in reforma facuta de niste bisnitari infumurati pusi acolo de un incult, insipid si care a cam luat-o pe ulei in ultima vreme. Tu deja incepi sa iti dai seama ca am dreptate dar zici ca pe tine nu te priveste si nici nu o sa te afecteze ca doar tu ai votat cu el iar acum tie si numai tie o sa-ti curga lapte si miere la robinet.
Pentru ca vreau ca atunci cand ma uit la presedintele meu sa nu mi se faca mie jena de jena pe care ar trebui sa o aiba. Da, aici nu iti dai inca seama ce vreau sa zic. Te inteleg.
Pentru ca a pus ca prim ministru un pitic care se crede si atomic dar care fac pariu ca inca mai face pipi in pat de frica ca vine bau-bau si ii papa cocoshelu
Pentru ca nu sunt un jmecherash plin de bani [da, stiu, stiu …aici am pierdut multe puncte] incat sa nu-mi pese cine e presedintele tarii in care traiesc ca oricum “afacerile imi merge bine” iar toata fraierimea ma respecta c-am banu gros. Stiu, si tu m-ai respecta daca as avea gramezi de bani. Asta e. Lasa ca ma descurc si fara
Pentru ca am vazut destule filme la viata mea ca sa-mi dau seama ca presedintele tarii [intaiul om din stat, conducatorul suprem, Basescu reales, Zeus, Number oan, Superbase] e in stare sa arda pumni/palme/”impinsaturi usoare urmate de zambete”] unui copil care … culmea… nu-i al lui dar care “l-a injurat sau a zis ceva”. Si poate ca n-o sa fii de acord cu mine si-o sa zici ca era un trucaj ordinar cu pixelu’ albastru. Mama lui de pixel.
Pentru ca m-am saturat ca prima poezie invatzata in gradinite sa fie "Catelus cu paru cretz, FURA rata din cotetz, si l-am prins cu ratza-n gura SI SE JURA ca nu fura ..." Ratza-i dreq.
Pentru ca as vrea sa le vad pe Anca Florea si pe Dana Grecu -preferatele mele[ niste tipe prezentatoare de emisiuni – nu cred ca le cunosti ca nu-s cantaretze de manele] facand emisiuni normale, firesti, de nivelul lor, fara sa li se urce sangele-n cap si sa le vina sa se revolte de fiecare data cand vad imbecilitatea celor care ne conduc. Ca ei ne conduc a fost si contributia ta si deci intrucat inca o data "iti multumesc"
Pentru ca sunt satul de minciunile gogonate si pline de nesimtire pe care presedintele tarii si trupa sa de borfasi ni le baga pe gat. Tie ti le baga si cu o suta de “Unirea” deci nu le simti asa de serios.
Pentru ca totusi au fost 5 milioane de fraieri care n-au crezut in el sau nu au fost cumparati de el cu o pereche de pantofi sau cu o galeata cu un kil de ulei si unu de faina in ea. Ai sa-mi zici ca ce era sa faci ca daca era gratis si tu mureai de foame …
Pentru c-as vrea sa fie prea scump votul tau [pentru ca traiesti bine] iar tu sa fii destul de educat cat sa nu te vinzi sau sa nu te lasi prostit. Aici ma indoiesc ca se va intampla vreodata.
Pentru ca tu, impreuna cu alti cinci milioane ai votat din nou cu el si pentru ca atunci cand o sa ajungi pe strada, somer [unu dintr-un milion vorba cantecului], cand o sa moara pensionarii [bunicii tai] de foame si copii [daca ai] n-or sa-ti mai poata merge la scoala o sa imi dai dreptate iar eu nu vreau ca tu sa-mi dai dreptate.
Pentru ca, spre deosebire de votul cumparat de la tine sau luat prin minciuna si abureala, baselu’ mie mi-a furat votul. Nu i l-am dat eu cu draga inima. Aici iar nu o sa ma intelegi, dar poate mai incolo.
Pentru ca … basescu nu mai e gratis pentru toata lumea si ne costa deja mult prea mult.
Pentru ca ar fi cazul sa te trezesti si tu din minciuna proprie si sa vezi ca meriti mai mult. La fel cum si eu merit mai mult decat un asemenea presedinte
Cu drag, sa traiesti BINEEE!"

("Conpunerea" AICI)

Deceneu: No Basescu Day

De ce “Basescu nu este presedintele meu”?
1. Pentru ca el s-a facut exponentul unui curent antidemocratic de uzurpare a institutilor fundamentale ale democratiei in special a Parlamentului.
2. Pentru ca isi depaseste atributile constitutionale
3. Conduce in stil militar, sfidand regulile democratice si ale bunului simt
4. Uzeaza si abuzeaza de putere si de institutile ei ca sa imprime un regim autoritar.
5. Basescu a propulsat cu si mai multa intensitate politica “demolarii” adversarilor, si intentioneaza sa intoarca Romania din drumul spre democratia occidentala, spre o forma de putere orientala, autoritara si personalizata.
6. Incurajeaza nepotismul si “beizadelele” si favorizeaza “mogulimea”.
7. E ipocrit cand condamna comunismul, dar nu le reduce pensile la activistii comunisti si la procurorii bolsevici, cand afirma ca ii trage in teapa pe corupti dar le ofera contracte preferentiale “baietilor destepti”, tragand in “teapa” poporul.
8. Utilizeaza bugetul tarii pentru clientela politica.
9. E lash, pentru ca se ascunde dupa imunitate ca sa nu raspunda de disparitia flotei, a falsului in declaratii in cazul casei din Mihaileanu.
10. Este guraliv, laudaros, incult, ipocrit, arogant, confirmand ce spunea Creanga, “prostul nu e prost destul daca nu e si fudul”.

PS – desi sunt adeptul celor afirmate de Plutarh “Inainte de a darama ceva, trebuie sa fii sigur ca vei putea cladi ceva mai bun.” si adversar al razboiului pentru sau contra persoanelor, consider ca in cazul de fata persoana basescu, merita sanctionata public, ca un “premiu” pentru intreaga activitate postdecembrista.

(Postarea originala pe blogul Decantarea Ideilor)

Arsulici. No Basescu Day

Am dat astăzi peste un blog interesant, care venea cu o propunere la fel de interesantă, și anume stabilirea datei de 02.04.2010 ca No Băsescu Day urmând ca, în semn de protest, în acea zi să purtăm un obiect vestimentar violet. O eșarfă, un tricou, ceva…. și să punem pe bloguri un semn violet.
Mă alătur fără rezerve acestui demers. Însă, în loc de un articol, eu propun o poezie a lui George Bacovia:

Amurg violet

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

Fac precizarea că Bacovia, referindu-se la „voievozi cu plete”, nu făcea mișto de pleșuvul dictachior.

(Postarea lui Arsulici, AICI)

Dramoleta: Avem şi noi flacăra noastră. Tot violetă.

Palatul Cotroceni a devenit un fel de laborator în care se inventează şi se prepară tot felul de soluţii, amestecuri şi mixturi care să poată distruge bazele democraţiei noastre. Băsescu Chimicul

Din ce în ce mai mulţi români se întreabă cât de departe poate merge Băsescu.

Este capabil să modifice principiile democratice înscrise în Constituţie doar pentru a-şi salva propria piele de procesele cărora (în mod normal) ar trebui să le facă faţă? Este în stare de orice pentru a putea rămâne la putere peste mandat? Ar putea deveni Parlamentul doar un instrument în mâinile lui?

Eu cred că da!

Şi mai cred că doar o puternică ripostă din partea Societăţii Civle ar putea să-i dea peste cap planurile diabolice.

Mă gândesc la o “Nouă Societate Civilă”. Se pare că, încet şi sigur, această Nouă Societate Civilă, unind gânduri şi idei, începe să prindă contur.

Însă fără a le pune în practică, ideile sunt insuficiente pentru a da şi viaţă formei. Aşa că…

…pe 2 aprilie, precum olimpicii, vom purta şi vom da din mână în mână torţa – flacăra noastră violetă – pentru că…NOI suntem Zeus, NU Băsescu!

(Postarea Dramoletei AICI)

Chat Noir. Pantalonada

De ce sprijin NO BĂSESCU DAY ?

Pentru că nu vreau să fiu bufon la curtea lui Zeus.
Pentru că nu vreau reformarea statului … pe tron în sensul eternizării la putere a dinastiei Băsescu&Co.
Pentru că mi se pare o bufonerie, un caraghioslâc, o clovnerie, o comicărie, un giumbușluc, un paiațarlâc, o ghidușie, o glumă proastă … redesemnarea unui jongler de vorbe goale ca prim-ministru.
Pentru că mi se pare o ghidușie impertinentă … ticsirea cu miliarde de euro a poșetuțelor duduii UDREA.
Pentru că mi se pare un paiațarlâc … desemnarea unui plezirist ca ministru de finanțe.
Pentru că mi se pare o clovnerie tristă, un marș funebru … punerea lui FUNERIU să organizeze funeraliile învățământului.
Pentru că mi se pare un giumbușluc neeconomic … să pună lupul să păzească stâna … VID E ANUL ăsta în economia noastră.
Pentru că mi se pare o bufonerie periculoasă … să-și pună buldogul administratorul trebilor interne.
Pentru că mi se pare un caraghioslâc imens … redesemnarea lui BERCEA … NU MONDIALU’ … la conducerea reunificării pe calea ferată cu frații noștri rătăciți.
Pentru că mi se pare o comicărie dureroasă … că trebuie să mergem la F.M.I cu condicuța.
Pentru că mi se pare o glumă proastă … că vom avea un milion de șomeri anul ăsta.

(Postarea originala... AICI)

Dan Chichernea: 28.01.2010 - apel simultan

Am ales prostia, hoţia, cocalarismul, piţiponcismul şi joasa speţă a guvernanţilor ce ne vor conduce în următorii 5 ani. Asta am ales pe 6 decembrie 2009. Pentru EI, pentru cei ce au creat "omul nou", omul servil şi obedient, omul fără direcţie şi scop în viaţă, omul care n-a putut niciodată să-şi depăşească condiţia în care s-a născut, omul slab şi fără valori morale.

N-ai cum să nu te gândeşti cum ar fi fost dacă...? Pur şi simplu nu ai cum. Poate şi de aceea încerc această postare, poate de aceea am în blogroll NO BASESCU DAY, poate de aceea cred (încă) într-o îndreptare firească a lucrurilor, poate de aceea particip cu această postare la o acţiune simultană, poate de aceea speranţa crapă întotdeauna ultima. Nu în ultimul rând felicit iniţiativa şi mă bucur că pot lua parte activ la aceasta.

Închei postarea cu un proverb marinăresc: “Iubeşte-ţi copilul ca şi cum ar fi al tău”

(Postarea originala AICI)

Zoe Petre: "No Basescu Day"

Mă alătur cu toată convingerea colegilor de blog care manifestă azi, 28 ianuarie 2010, la 20 de ani de la marea manifestație anti FSN din București (și de la prima mineriadă), împotriva noii tentative de instaurare a puterii partidului stat. Fiindcă, dragi colegi, despre asta e vorba: politizarea sistematică și brutală a tuturor instituțiilor statului e menită să instituie un monopol de facto al partidului lui Băsescu, tot așa cum proclamarea FSN ca partid politic, după ce își anexase întreaga administrație, echivala cu o lovitură de stat care anula principala cucerire a revoluției - desființarea partidului-stat. Să ne amintim:

Intervenţii repetate ale liderilor CFSN, în frunte cu Iliescu, invocă imediat după revoluţie ideea conform căreia partidele ar fi instituţii „depăşite”, cu toate că acelaşi CFSN emisese decretul prin care aceste partide se puteau constitui. Modernitatea ar fi însă reprezentată de mişcări largi fără o identitate politică şi organizaţională precisă. La 16 ianuarie Iliescu anunţa că FSN nu va participa ca formaţiune politică structurată la alegeri, iar în discursul său televizat din 25 ianuarie 1990, acelaşi Iliescu pleda pentru o mişcare de masă generată de un proces revoluţionar, fără structuri rigide de partid, citînd drept exemple, în devălmăşie, mişcarea ecologistă din Germania (Verzii), Solidarnost’ din Polonia, forumurile civice din Cehoslovacia şi Ungaria. Între aceste două declaraţii, pe 23 ianuarie, FSN îşi anunţase decizia de a participa la alegeri.
Controlînd de la bun început toate pîrghiile puterii executive şi legislative, FSN intră în jocul electoral cu toate datele falsificării acestuia. Transformarea FSN în partid politic şi înscrierea sa într-o confruntare acerbă cu partidele tradiţionale refondate reprezintă, cu toate acestea, primul mare eşec al proiectului politic iniţiat de echipa Iliescu, acela al unui partid tip forum, în care nucleul dur FSN să controleze de fapt întreaga putere politică.
Cele trei partide istorice, PNŢCD, PNL şi PSDR, organizează imediat prima lor acţiune politică comună, publicînd pe 26 ianuarie un comunicat comun şi convocînd un miting de protest pentru ziua de 28 ianuarie. Comunicatul comun lansa tema revoluţiei confiscate; preluată masiv sub forma unor lozinci scandate de mulţimea manifestanţilor anti-FSN din 28 ianuarie, această temă va avea o îndelungată şi importantă carieră pînă azi. Cele trei partide îşi legitimau acţiunea prin ideea că revoluţia din decembrie fusese o superbă victorie a întregului popor - deci nu meritul exclusiv al „emanaţilor revoluţiei” - şi cereau înlocuirea CFSN şi a guvernului provizoriu Roman cu un alt guvern, cu atribuţii executive şi legislative, format din reprezentanţi ai partidelor politice active şi personalităţi afirmate în lupta împotriva dictaturii comuniste timp de 45 de ani. La solicitarea PNL, comunicatul cerea de asemeni desființarea Consiliilor Frontului care se constituiseră în toate întreprinderile și instituțiile din țară pe matricea fostelor organizații sindicale și PCR.
Contra-manifestaţia organizată de CFSN nu reuşeşte să ocupe spaţiul din faţa guvernului, în contrast cu marele succes al mitingului opoziţiei, care mobilizează o mulţime impresionantă în Piaţa Victoriei. Acest prim eşec provoacă două consecinţe de mare importanţă: constituirea CPUN şi prima „mineriadă”.
Pe de-o parte, Iliescu e silit de împrejurări să renunţe la monopolul de iure al puterii: în întrevederea cu liderii partidelor istorice - transmisă de această dată în direct de TVRL - vizibil iritat şi ostil, Ion Iliescu anunţă constituirea unui organism legislativ provizoriu, Consiliul Provizoriu al Unităţii Naţionale, CPUN, care urma să dezbată şi să adopte cele cîteva norme indispensabile pentru viitoarele alegeri.
Acţiunea de masă din 28 ianuarie obligă deci echipa Iliescu să ia în considerare xistența însăși a opoziţiei, chiar dacă raportul real de putere îi permite să limiteze efectele acesteia. Consimţind să cedeze o parte din resursele pe care se înstăpînise la revoluţie, Iliescu acceptă implicit prima formă post-decembristă de separare între puterea legislativă, încredinţată CPUN, şi puterea executivă.

Iliescu renunţă la monopolul legislativ - care, secundar şi formal în viziunea sa de sorginte bolşevică, devine terenul predilect al manevrelor indirecte - dar se luptă pînă la capăt pentru monopolul asupra pîrghiilor executive, pe care le consideră esenţiale. FSN – devenit partid - cedează o parte a resurselor normative simbolice, dar îşi rezervă în continuare întreaga putere executivă, adică libera dispoziţie a tuturor resurselor materiale. Astfel, în contrast cu definiţia democratică a echilibrului puterilor, se menține caracterul limitat şi formal al legislativului şi supra-dimensionarea puterii executive, integral controlată de FSN atît prin guvernul provizoriu cît şi prin conducerile CFSN la nivel central şi local. Această disjuncţie originară exprimă public şi încurajează în întreaga societate dispreţul faţă de parlament, în contrast cu guvernul şi cu preşedintele ţării, ca şi dispreţul faţă de produsul esenţial al parlamentului – legile – pe care noua guvernare le tratează ca pe elemente formale, disjunse de puterea exercitată în sine şi pentru sine.

Concomitent însă, CFSN neagă violent această redistribuire a puterii chiar şi numai în registrul simbolic, declanşînd operaţia alternativă de mobilizare a unor grupuri muncitoreşti aduse dinafara Bucureştilor, bine aprovizionate cu băuturi alcoolice şi îndemnate energic la violenţă. Cum scria în zilele următoare oficiosul FSN, „frontul cărbunelui s-a îngemănat cu Frontul Salvării Naţionale”. Între minerii care declanșează această primă invazie se remarcă nu doar mineri din Valea Jiului, cum se presupune adesea, ci şi mineri din Moldova (Comănești/Bacău) ori muncitori din centre industriale situate în sudul ţării; o bună parte din șefii lor de atunci au devenit în anii imediat următori membri marcanți și parlamentari ai PD-FSN, și au rămas în aceste poziții pînă după alegerile din 2004. Un exemplu elocvent este cel al lui Gh. Dobre, numit Ministru al Transporturilor în 2005, și care, în calitate de director general în același minister, acționase energic în 1990 pentru aducerea minerilor în Capitală.

În seara de 28 ianuarie şi mai ales în ziua următoare, aceste grupuri invadează brutal Capitala, devastînd localul Institutului de Arhitectură din Bucureşti şi sediul central al PNŢCD. Lozincile "noi muncim, nu gîndim" și "moarte intelectualilor", scandate atunci, au avut drept efect ruptura iremediabilă dintre FSN și marea majoritate a intelectualilor.unde provoacă importante pagube materiale şi oferă prilejul unei scene mediatice cu un impact excepţional: primul ministru al Guvernului provizoriu, Petre Roman, ajunge însoţit de Armată la sediul PNŢCD, de unde se adresează maselor furioase cu un discurs incitator pe tema „S-au demascat!” (se înţelege, ca duşmani ai poporului) şi, sub pretextul salvării de furia legitimă a maselor, îl evacuează de acolo pe Corneliu Coposu înghesuit într-un TAB, ceea ce difuzează în toată ţara o copie conformă a scenei în care Ceauşescu era înghesuit într-un vehicol similar.

Dincolo de aceste evenimente sinistre, constatăm totuși că, pe termen mediu, strategul Frontului, Iliescu, a eşuat în construirea unui partid de tip front, devenind liderul unui partid monolitic, în vreme ce opoziţia a reuşit să construiască o forţă politică de tip Forum - CDR - şi să cîştige astfel în 1992 o reprezentare consistentă în administraţia locală, apoi şi în Parlament, iar în 1996 - o victorie a cărei dimensiune simbolică nu mai are a fi subliniată, chiar dacă dimensiunea ei politică nu mai e recunoscută azi pe măsura importanței sale decisive pentru soarta României.

(Gasiti postarea doamnei Zoe Petre AICI)

Victor Ciutacu: De ce susţin cu drag “No Băsescu Day”

Fiindcă, dincolo de faptul că persoana îmi repugnă, nu vreau să legitimez prin tăcere ascensiunea unei caricaturi de tiran care încearcă să-l imite pe Juan Peron şi, când se uită-n oglindă, nici de-un Hugo Chavez nu-i iese. Hai să ne luăm violetul înapoi!



Postarea originala AICI)

Transildania: Valul violet

Am primit o invitatie violeta de a spune de ce sutin o actiune civica.

Sunt mai multe motive si ma rezum la cele care mi se par mai importante. In primul rand cred ca este nevoie de a sustine o noua societate civila. Fara o societate civila orice comunitate, orice stat intra in moarte clinica din toate punctele de vedere. Vechea societate civila a deceptionat in mare parte din punctul meu de vedere. O parte a ceea ce era considerata pe nedrept “societate civila” si-a vandut principiile clamate in mod mincinos, si-a dat arama pe fata, si a degenerat vizibil pentru oricine in ceea ce era, o armata de mercenari propagandisti. O alta parte a societatii civile a intrat in adormire. O alta parte, mai mica, isi indeplineste menirea in continuare, dar are nevoie de mai multa sustinere, de forte proaspete. Mi-asi dori ca miscarea violeta sa revigoreze societatea civila, si cred ca o va face pentru ca spune NU minciunii, manipularii, ipocriziei, dublelor standarde, incompetentei, promovarii incompetentei, coruptiei, nepotismului. Si implicit spune DA principiilor corecte, valorilor, masurilor inteligente absolut necesare si atat de atacate in ultima vreme.

In joc sunt si majoritatea principiilor democratice fundamentale: separarea puterilor in stat, principiul majoritatii, reprezentarea corecta. Deasemenea dezvoltarea si bunastarea economica. Destule motive pentru a spune NU incompetentei, ipocriziei si relei intentii. Si de a demonstra in numar cat mai mare ca se poate si altfel, ca e loc de mai bine, ca cei de sus trebuie sa tina cont de asta.

(Postarea originala AICI)

Lucia Verona: La movuri, cetateni!

Azi e ziua apelului simultan lansat pentru susţinerea proiectului "Mişcarea violet. NO Băsescu Day -02.04.2010". Despre proiect citiţi pe blogul violet.
Lucrurile mi se par clare. Cum am mai spus cu altă ocazie:
La movuri, cetăţeni!
Şi o poză, ca să vedeţi că avem susţinători şi la Paris:













(Apelul postat ieri de Lucia Verona, recent intoarsa de la Paris, unde a promovat/purtat culoarea noastra si a cucerit adepti.)

Alexandra Cel Mare: Simbolul violet

Ma revolta confuzia generala care graviteaza in jurul Miscarii Violet (NO Basescu DAY) si ma simt nevoita sa clarific putin situatia.
Dragii mei, scumpi si mult iubitii mei cetateni indoctrinati si manipulati mediatic, aceasta actiune a fost, este si va fi o revolta impotriva actualului sistem care guverneaza Romania. Indiferent de culoare, (putea sa fie si roz bon’bon cu picatele) scopul ramane acelasi. Nu ne cerem decat culoarea inapoi, atat si nimic mai mult. Dar, daca priviti superficial aceasta manifestare, nu ma surprinde faptul ca foarte multi dintre voi ati perceput-o ca fiind o stratagema disperata a PSD-ului de a-si mai spala imaginea publica si de a destabiliza si mai mult actuala guvernare. Tin personal sa va informez, ca va inselati amarnic. Pe mine nu ma plateste vreun Geoana, Hrebenciuc sau Vanghelie sa scriu aceste randuri. Nu sunt decat un cetatean frustrat, satul de prostia si incultura promovata la nivel national, epuizat de discutii ezoterice aberante si scarbit de lipsa de actiune si atitudine a politicienilor nostri scumpi si dragi fata de situatia dramatica prin care trece tara mea, a noastra, a tuturor.
Eu, pe 2 Aprilie, de ziua mea, imi cer demnitatea inapoi, fac uz de libera exprimare democratica si ma revolt impotriva unei dictaturi care macina Romania. M-am saturat ca democratia in care traiesc sa ma epuizeze fizic si emotional, nu mai vreau ca nervi mei sa fie consumati pe niste personaje patetice care perinda holurile Casei Poporului din dorinta de a accede la putere si la banii publici. Nu mai vreau ca munca parintilor mei sa fie in zadar, ca milioane de oameni competenti si realizati sa fie catalogati drept parveniti si profitori. Vreau ca personaje competente sa ma reprezinte, nu marionete cu sfori prezidentiale si capete umplute cu paie.
EU, pe 2 Aprilie 2010 voi fi VIOLET! Pe tine ce culoare te reprezinta? Ai curaj si fa un pas in fata. Nu te rusina si vino alaturi de noi in prima linie. Impreuna vom tine piept unui sistem invechit si distructiv. Ma astept ca, oriunde te-ai afla, sa iei atitudine si sa-ti ceri drepturile inapoi! Nu lasa ca sacrificiul eroilor tacuti si trecuti in lumea umbrelor sa fie improscat cu noroi. Apara-ti demnitatea si castiga-ti respectul inapoi!

(Postarea originala AICI)

O pata de violet in blogosfera :)

Dupa actiunea de ieri ni s-au mai alaturat 5 bloguri si inca vreo doua se pregatesc sa adere la Miscare. Pe facebook s-au inscris, tot ieri, peste 100 de persoane. :)
Nu am reusit sa postez decat 11 texte, dar voi continua si azi si maine, pentru ca am numarat peste 40 de articole pentru apelul simultan. (Francezii, la prima actiune de acest fel, au avut 60. Deci nu e rau deloc!) Blogul a avut ieri 1442 de vizitatori unici, peste 2500 vizualizari, si probabil cam asa va avea si in urmatoarele zile. E foarte bine pentru un blog infiintat de cateva zile. Si asta se intampla, desigur, cu aportul fiecaruia. Toate textele vor fi distribuite si redistribuite pe facebook si twitter. In concluzie, eu zic ca am avut cu totii un prim mic succes. Si, daca doriti, actiunile vor continua intr-o forma sau alta, astfel ca pana pe 2 aprilie lumea sa se obisnuiasca cu ideea. :) De azi, blogosfera a capatat o tenta de violet!
Inchei cu doua versuri din piesa "Violet" a trupei Hole, dedicate tuturor celor care nu au inca curajul sa ni se alature: "You should learn when to go/ You should learn how to SAY NO"

Vali Badea: Macar in Venezuela cenzura e pe fata

Citeam în urmă cu trei zile o știre despre șase televiziuni din Venezuela, ale căror emisii au fost întrerupte deoarece au refuzat să difuzeze discursurile președintelui Hugo Chavez.

În aceiași zi, pe plan mioritic, semnalul televiziunii Antena3 a sistat în preajma emisiunii “Sinteza Zilei”, transmisia revenind după reluarea emisiunii “În gura presei”. Problema repetându-se, cu o precizie elvețiană, ziua următoare și astăzi. Nu este un eveniment local, vizează mai multe localități din țară, afectând transmisia mai multor furnizori de cablu.

Oare să fie bruiaj energetic sau fascistoid? Nu mai avem voie să ne uităm decât la televiziunea unde apare ‘doamna’ Udrea și Magda Ciumac?

Trăim în țara unde președintele se adresează cu apelativul de tonomat la adresa lui Victor Ciutacu și cu domn la adresa lui Dan Diaconescu. Trăim în țara lui Traian Băsescu, unde numai cei care îl preaslăvesc au dreptul la opinie.

Pentru că astăzi, partizanii mișcării ‘No Băsescu Day’ fac un efort comun pentru promovarea protestului pașnic din 2 Aprilie, vreau ca acest articol să servească pe post de argument, e unul din multele mele motive pentru care îi spun NU lui Traian Băsescu!

Economic ne îndreptăm spre Argentina, iar politic spre Venezuela sau Cuba.

(Postarea originala AICI)

Cenusareasa: No Basescu Day

Oameni din toata lumea si-au facut un obicei de a serba anumite chestii in diferite zile ale anului. Nu demult citeam in ziar cum in orasele mari ale lumii fusese ziua in care nu purtai pantaloni, si vedeam poze cu oameni in chiloti asteptand metroul. Care e motivul unei astfel de zile? Nu stiu si nici nu caut sa-l inteleg.
Italienii au serbat pe data de 5 Decembrie 2009: No Berlusconi Day sub numele de "Popolo Viola" , miscare impotriva prim ministrului italian si care a avut ca punt de pornire un grup pe Facebook, care a adunat in final cateva sute de mii de membri. Toata miscarea a fost pasnica, si a devenit un bulgare de zapada din ce in ce mai mare prin intermediul internetului si promovarii pe blogurile tinerilor italieni. Miscarea No Berlusconi Day nu a fost politica, a fost inceputa si sustinuta de oameni simpli. Partidele politice nu au sustinut-o, nici macar cele din opozitie, a fost insa sustinuta cu un discurs in ziua respectiva din partea lui Dario Fo, laureat Nobel pentru literatura. Aceasta manifestare a luat parte in principal in Roma dar si in alte orase ale Italiei si lumii in general.
Cam asa a aratat la Londra:

Pe 27 Martie 2010 urmeaza miscarea No Sarcozy Day, miscare ca si cea italiana, pasnica, promovata pe Facebook si bloguri franceze si care nu are suport politic din partea opozitiei. Este o miscare anti-populism.
Pe data de 2 Aprilie 2010 va avea loc in Romania Miscarea Violet sau No Basescu Day. Acum o sa redau un pic din motivele care au dat nastere la aceasta miscare.
Miscarea Violet e o miscare pacifica, autonoma de partide, pentru o clasa politica demna, moderna. Pentru ce ii spunem NU lui Traian Basescu ? Pentru ca :

- incurajeaza inegalitatea in fata legii a cetatenilor
- aduce un ultraj eticii publice si demnitatii tarii
- pune interesele personale si ale familiei sale inaintea binelui comun
- incalca dreptul la informare, conducand campanii de dezinformare in beneficiul sporirii puterii personale
- ataca sistematic Constitutia in spiritul ei
- face promovari in functii publice nu pe criterii de competenta, ci de nepotism sau supunere oarba
- incalca principiul majoritatii
- doreste slabirea si subordonarea institutiei fundamentale a unei democratii - Parlamentul
- sustine ca vrea sa reformeze statul, dar isi conduce partidul ca un monarh absolut
- discrediteaza prin propriul comportament sau cel al oamenilor promovati de el imaginea in lume a Romaniei
- tolereaza coruptia
- nu are solutii pentru iesirea din criza economica si morala
- incalca dreptul la asociere libera, subminand activitatea partidelor democratice
- incurajeaza frauda electorala si cumpararea parlamentarilor prin mita
- nu si-a clarificat legaturile cu trecutul comunist si cu Fosta Securitate, desi a condamnat in mod demagogic comunismul.
- controleaza de facto toate serviciile secrete, cu toate ca acestea ar trebui sa se afle sub control parlamentar
- acuza televiziunile de manipulare, dar e prezent mai des si la mai multe televiziuni decat Hugo Chavez
- se sustrage sistematic din fata justitiei, acuzand imunitatea altora din cea mai imuna pozitie in stat.
- a profitat de beneficii materiale ilegale din posturile publice pe care le-a detinut
- promoveaza in societate modelul “mitocanului descurcaret si smecher”, in timp ce vorbeste despre reforma educatiei, pe un fond general de criza morala
- doreste sa lase milioane de romani, pana la o treime din alegatori, fara reprezentare parlamentara, prin schimbarea sistemului de vot.
- incita la ura si la dezbinare intre categorii sociale si nu numai, pe principiul « Divide et Impera »
Promovarea miscarii se face pe Facebook sau pe blogul dedicat acesteia: No Basescu Day la care au aderat deja foarte multi romani. Din ce in ce mai des se poate vedea pe blogurile romanesti sigla miscarii iar data de 28 Ianuarie 2009 este ziua in care toti membrii participanti se vor alatura miscarii si vor posta ceva referitor la asta.
Cuprinsa de optimism as vrea sa cred ca asa cum au iesit italienii in Londra in fata consulatului ar putea s-o faca si romanii, dar imi aduc aminte ca diaspora noastra a fost majoritar sustinatoarea lui Basescu, si ma opresc doar la a spera ca in tara aceasta miscare va avea mai mult succes si ii va da o lectie presedintelui, sa vada ca nu este sustinut de tot poporul si ca mai sunt unii care nu se incadreaza in descrierile facute de el, si anume: gaozari, tonomate, tampiti.

(Aceasta postare o puteti gasi AICI si AICI.)

Anca Radu: Băsescu, două idei proaste (Flashmob virtual şi violet :) )

Încep prin a vă prezenta formatul în care urmează să-mi desfăşor activitatea viu colorată-n violet şi vă explic şi de unde provine. În campania pentru Crin Antonescu foloseam o imagine cu grafică similară întru semnalizarea post-urilor la temă, iar cel puţin incepând cu dimineaţa de 7 decembrie 2009, dacă nu chiar 22 noiembrie, eu consider că am emigrat în Ţara lui Crin. Şi e bine. Al naibii de bine. De unde şi imnul violet de rezistenţă la mitocănie prin opoziţie pe bază de optimism – ştiu că asta-l doare cel mai rău pe employer-u’ lui Aliodor (încă nu m-am lămurit care-i codul ocupaţiei de vrăjitor, aştept actualizarea COR/2010).

Merg mai departe şi zic după cum urmează:
O zi fără Băsescu în plin mandat al odiosului
e ca o pauză între două idei proaste.
De altfel, nu cred că am simţit o delimitare clară între cele două mandate ale ăstuia. Hai să luăm ca reper ziua fără Băsescu, hai să fie asta pauza dintre cele două idei proaste ale unor majorităţi îndoielnice şi pur conjuncturale: Băsescu 1 şi Băsescu 2.
E într-adevăr uimitor cum un singur om poate să devină două idei proaste. Ba chiar cu agravarea progresivă a diagnosticului de la o idee la alta.

Personal, ziua de 2 aprilie le-o dedic celor 50,33% inconştienţi:
Nu-tocmai-dragilor, sunteţi redundanţi. Data viitoare când vi se dă şansa fiţi mai creativi. Aţi votat probabil cu gândul la proverbul ăla care zice simplu, “Cui pe cui se scoate.” – de acord, dar vedeţi voi, până şi pentru asta e nevoie de două cuie distincte.
Neîndemânatici mai puteţi fi…, pffffff…!

(Mai mult pe blogul autoarei. Adica AICI)

Iceman: Strig!

De la Iceman am ales doua postari de pe blog:

Strig

Citind cartile de istorie am un sentiment aparte sa aflu ca stramosii nostri geto-daci au pus umar la umar si le-au facut zile fripte romanilor, ca valahii si moldovenii i-au pus pe fuga pe Baiazid si pe Mahomed Cuceritorul (un sultan care i-a macelarit pe cruciati si unul care a ingenunchiat Constantinopolul), ca o mina de oameni au ajuns la portile Tarigradului (Stambul), ca i-au vinat pe nemti pina in Muntii Tatra.
Azi, lupii lui Oroles se preling de pe Columna unde Traian i-a pus la loc de cinste (Traian al Romei nu al Romaniei), cei care au bagat spaima in ieniceri si spahii tremura de frica in fata unui cocalar si se uita in alta parte cand unul de-al nostru e in necaz. Suntem din nou slugi la boieri si la straini, scopurile noastre sunt votca bauta la coltul strazii, telenovela de pe "acasa" si goliciunea femeilor cu moravuri usoare. Daca cineva a dorit sa ne dezbine, a reusit, daca a vrut sa ne stinga flacara din suflet, a avut un succes mai mare decat se astepta, daca a vrut sa ne transforme in monstri perversi, experimentul i-a fost un succes absolut.

In al doisprezecelea ceas ar trebui sa ne trezim, sa spunem "Stop!", sa dovedim ca nu suntem simple cifre intr-un sondaj si nici o sursa inepuizabila de bani pentru luxul noii burghezii parvenite sau o o natiune de robi si iobagi.
Sa strigam cat putem de tare pentru a ne face auziti, sa nu ne mai exprimam punctul de vedere, sa il impunem, sa nu mai stam pe marginea santului amuzandu-ne copios de cei care cred in ceva si lupta pentru ceea ce cred.
Astazi facem primul pas, o repetitie pentru ce vom avea de facut pe 2 aprilie.

Se spune ca peresedintele este garantul constitutiei. Avem unul care merge pe linga ea si chiar incearca sa o modifice dupa interesele proprii.
Se spune ca presedintele este cel care reprezinta pe plan international interesele tarii. Nimeni nu a spus daca trebuie sa fie neaparat al tarii pe care o conduce.
Se spune ca presedintele vegheaza asupra functionarii institutiilor. Da dar in interesul apropiatilor lui.
Se spune ca presedintele mediaza raporturile dintre puteri si dintre acestea si societatea civila. Cel de acum a gasit cea mai buna solutie: un prim ministru marioneta, un guvern facut dupa chipul si asemanarea lui, un parlament transformat in inamic public, o justitie care sa aiba ca unic rol hartuirea celor ce nu i se inchina. Cat despre societatea civila.....Dumnezeu cu mila.

Acesta nu este presedintele meu, ei nu sunt conducatorii mei pentru ca nu-s vrednici de mine, nu vreau sa fiu sluga noii boierimi, nu vreau sa ma inchin celor ce candva au fost robii nostri si nici veneticilor scuipati de lumea celor ce nu le permit sa-si faca mendrele dupa bunul plac.

Miscarea violet

Ati vazut cum se desfasoara o sedinta intre sefi si muncitori? Dupa discursul sefului si prezentarea masurilor ce le va lua in viitor, unul dintre colegii tai, ai mei, ai altora pune o problema, isi spune punctul de vedere. Punctul de vedere al acestui om il impart multi insa el este singurul care l-a spus cui trebuie si nu l-a risipit vorbind la colturi. Ati observat, de asemenea, ca cei mai aprigi sustinatori ai acelui punct de vedere sunt tacuti, asteapta sa vada ce va pati cel ce a avut curajul sa ridice problema iar daca acel om va fi penalizat (pentru ca, in viziunea stapanilor sau slugilor acestora, omul ala este un element turbulent, pentru ca a vorbit cand ceilalti au tacut) vor fi si mai inversunati impotriva sefilor dar la fel, la bere, la cafea, la tigara.

Regula aceasta se aplica in orice domeniu, educatie, infractionalitate, politica. In politica, atat noi, alegatorii, cat si alesii ne exprimam punctul de vedere, noi la cafea, la bere, la tigara, alesii la teve, ziar, radio. Risipim degeaba oxigenul din atmosfera cainandu-ne si bocind pe la toate colturile dar nu luam nici o masura. Asteptam ca altul sa ia initiativa iar noi sa privim ce va pati pentru asta.
Lilick Auftakt a initiat o miscare "Violet" prin care vrea sa transmitem "Imparatiei" ca nu dormim patru-cinci ani pentru a ne trezi la alegeri (multi nici atunci) si ca stam cu geana pe ei. Miscarea nu are rolul de a instiga la razmerita, de a starni o noua revolutie (cu toate ca mi-as dori sa-i vad pe cativa iesind din tara culcati pe podeaua trenului, precum Carol Caraiman) ea are rolul de a ne aduna, de a ne face sa transmitem mesajul nostru direct cui trebuie (asemeni colegului de care va vorbeam mai devreme) nu sa ne risipim respiratia la colturi. Daca doriti sa cunoasteti mai mult despre aceasta miscare, vizitati blogul "nu basescu day"

(Le regasiti AICI si AICI)

Irongates: Strigarea catalogului violet - 28 ianuarie

Cititi, va rog, intreaga postare, pe blogul Irongates.

Oana Stoica Mujea: Nu, nu e flacara violet

Şi nu, nu are nici o legătură cu flacăra violet. Movul a fost ales pentru că nu reprezintă nici un partid politic. Şi nu, nu e un îndemn la violenţă, nici la manifestări stradale, e o atitudine. O atitudine împotriva celor care ne conduc, o atitudine civică. A fost nevoie să treacă douăzeci de ani ca să începem să avem atitudine. Va fi nevoie şi de mai mulţi pentru a schimba ceva în ţara asta.
Spune Nu lui Traian Băsescu, populismului şi demagogiei este o atitudine ce a unit mulţi oameni şi o va mai face. Italienii i-au spus Nu lui Berlusconi, francezii îi vor spune Nu lui Sarkozy, iar noi populismului şi demagogiei, respectiv celor ce ne conduc. Şi o vom face pe 2 aprilie. Cei ce vor să spună NU: sistemului, proiectelor de lege proaste, taxelor şi impozitelor (că doar atât avem, cu locurile de muncă e mai greu) şi, în special celor care ne fură zi de zi, ştiţi ce aveţi de făcut. Pe 2 aprilie purtaţi mov, iar astăzi scrieţi un articol despre asta şi daţi link aici.
Să susţinem împreună proiectul şi s-o susţinem împreună pe Lilick. Dar, în special, să ne susţinem pe noi.

(Postarea originala AICI)

Ioan Usca: No basescu Day

- Da’ de ce trebuie să particip la No băsescu Day? – întrebă Caius, pe la al treilea coniac.

- Pentru că – îi răspunse domnul plutonier-major Onici -, a-l avea pe băsescu preşedinte este ca şi cum ai intra într-un closet în care nu s-a tras apa, ca şi cum ai locui într-o casă plină de igrasie şi fojgăind de gândaci, ca şi cum – înfometat fiind – ai avea parte de bucate alese, dar şi de-o rană pe limbă, ca şi cum te-ai întâlni cu iubita şi aceea pute-a transpiraţie, ca şi cum…

- Gata, am priceput! – îl întrerupse Caius. Vin şi eu! În violet?

- În violet. Pe doi aprilie…

(Amuzanta postare a lui Vania si comentariile delicioase AICI)

Sebra: De ce NU

Trăind într-un stat democratic, ar trebui să accept şi să respect voinţa majorităţii.
Dar …
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că majoritatea care a hotărât trăieşte,respiră şi se află dincolo de graniţele ţării, plătind taxe şi impozite ţărilor adoptive.Şi vedem acum, că a început şi momentul decontării acelor voturi, o dată cu suta de milioane oferită cadou fraţilor moldoveni.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că este pe punctul de a duce România în urmă cu 20 de ani, într-un regim dictatorial, diferenţele dintre atunci şi acum fiind minore şi doar de suprafaţă.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că interesul propriu este deasupra intereselor oamenilor acestor ţări, dezvoltând pe verticală o scară a corupţiei, controlată exact de cei care ar trebui să se ocupe cu eradicarea acestui fenomen.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că nu vreau să mă reprezinte o persoană care jură strâmb cu mâna pe Biblie, dar şi-a chemat preoţii la înscăunare.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că există acuzaţii pe numele lui privind apartenenţa la fosta securitate, răpirea jurnaliştilor, vânzarea flotei şi mai sunt şi altele.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că promovează nonvaloarea şi nu cred că e nevoie de exemplificări.Le găsim şi în presa internaţională.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că principiul după care se ghidează este „dezbină şi condu”, vezi Partidul Democrat al lui Petre Roman, Alianţa D.A.
Traian Băsescu nu este preşedintele meu, pentru că a sfidat voinţa majorităţii parlamentare, numind un premier ce fusese demis prin moţiune de cenzură.
…….şi lista este lungă, se poate completa.

Deci pe 2.04.2010, în violet, îi voi spune NU lui Băsescu, alături de alte persoane pe care niciun partid politic nu le-a convins la mişcarea asta, doar protestul pentru actualul preşedinte.Începem astăzi printr-un simultan blogger-istic.

Avem libertatea de a spune NU preşedintelui, să ne bucurăm de ea, cât mai putem.

(Postarea originala AICI)

Ghilotina de campanie: No future, no president, no problem! Si vine NoBase Day!

Alo! Alo! Tovarasi! Traim intr-o tara in care Puma si Lotto sint adidasi, unde Dan Diaconescu e ziarist, iar OTV e televiziune, unde manelele sint muzica, TRU e intelectual, unde politica e mitocanie si Aleodor bodyguard supranatural si prezidential, unde pedelistii sint de dreapta, pensionarii sint nerusinati pentru ca vor pensii, iar salariatii pentru ca vor salarii, unde Boc e premier, cei din guvern ajung “muci”, iar Geoana lider al Opozitiei. Traim intr-o tara cu un milion de someri, in care a munci a devenit echivalent cu a imprumuta, iar averile trebuiesc supra-impozitate. Traim intr-o tara care se imprumuta cu miliarde de euro fara sa stim de ce, in care asfaltatorii sint miliardari, iar gunoierii parlamentari. Buni si portocalii. Colac peste pupaza, Baselu e inca presedinte. Presedintele lor. Pentru ca in cel mai mioritic mod posibil i se rupe de tara asta. Iar tarii, de cine o conduce.

Si totusi… nasol, tovarasi! Mai exista si cealalta jumatate a tarii! Si vine si No Basescu Day!

(Postarea originala a bloggerilor clujeni AICI)

Theodora0303 - Nu Basescu pentru ca:

Basescu nu este presedintele meu pentru ca:

A castigat alegerile prezidentiale prin mita electorala, fraude nesimtite de genul voturilor de la Paris, minciuni grosolane despre amenintari ca „vin comunistii” si ca Geoana ne vinde tara rusilor.
L-a numit pe Emil Boc prim ministru desi a dovedit clar in timpul guvernului Boc 3 ca nu stie, nu poate si/sau nu vrea sa atenueze efectele crizei.
A acceptat in guvernul Boc 4 ministrii controversati de genul: Elena Udrea, Radu Berceanu, Adriean Videanu, Vasile Blaga etc.
L-a promovat pe “seful mafiei personale a lui Adrian Nastase” domnul Gabriel Oprea pe postul de ministru al Apararii.
A promulgat Legea Bugetului de Stat si Legea Bugetului Asigurarilor Sociale pe 2010 si in acest fel a condamnat la saracie pe profesorii romani si la moarte prin infometare pe multi pensionari.
A incurajat imoralitatea politica prin furtul de parlamentari PSD si PNL.
A folosit expresii de genul „tiganca imputita” si „un fleac i-am ciuruit” Ati ciuruit 5 milioane de romani domnule Basescu?
A favorizat grupul de afaceri din jurul PDL: Casuneanu, Cocos, Buzaianu, Videanu, Berceanu, etc.
Nu trebuia sa accepte nici o afacere si/sau cadou-sponsorizare din partea „mogulilor de bine” gen Casuneanu si Popoviciu.
Nu trebuia sa incerce sa isi subordoneze puterea legislativa si puterea judecatoreasca.
Fiica lui, Elena Basescu nu avea ce sa caute in Parlamentul European
Fiica lui, Ioana Basescu nu avea cum sa se imbogateasca atat de tare incat sa isi poata cumpara un apartament de 800.000 E si vile in jurul Bucurestiului.
Fratele lui, Mircea Basescu nu trebuia sa faca nici o afacere suspecta.
Cei din jurul lui nu trebuia sa aiba nici un fel de afacere cu statul
Nu trebuia sa isi atribuie casa din Mihaileanu.
Cand a spus ca va lupta impotriva coruptiei trebuia sa nu vada doar paiul din ochiul PSD-ului ci si barna din nasul PDL-ului.

(Postarea originala AICI)

Dragoş Sorin Nicula: Să-l salutăm toţi, cu dragoste şi veneraţie, pe domnul Traian Băsescu !

"Titlul de mai sus este un pamflet si va invit sa il tratati ca atare!"










[D][S][N] sustine NO BASESCU DAY !
Cum ?… Dupa posibilitati !… Punand inca o data cateva fragmente care au aparut pe acest blog de-a lungul timpului si care mie mi se par relevante. ( Am ajuns sa citez din mine…, asta e grav!… )

” Si atunci ne mai intrebam de ce clasa politica arata, in majoritatea ei, asa cum arata astazi ? Ne mai miram cand vedem atatea personaje dubioase ajunse in pozitia de a decide intr’u fel sau altul, asupra directiei pe care trebuie sa o urmeze aceasta tara ? De ce ne mai aratam atat de surprinsi, cand noi, prin comportamentul nostru, prin felul in care ii judecam pe oameni, in mod absolut aiuritor, prin manierea in care reactionam emotional si fara pic de discernamant, ii aducem pe acesti indivizi in postura de a hotari in numele nostru, pentru noi ( e un fel de a spune pentru noi, pentru ca de fapt ei decid in primul rand pentru ei) ?

Hai sa nu ne mai miram atunci cand ne uitam la televizor si ii vedem pe politicenii romani nepasatori, aroganti, nepriceputi si iresponsabili, pentru ca noi i’am trimis acolo! Hai sa ne uitam putin in oglinda, sa ne uitam si la acesti indivizi si sa ne intrebam daca ne simtim reprezentati in vreun fel de ei! Iar daca raspunsul este nu, atunci sa recunoastem ca noi, ca oameni, ca natie, avem o problema: suntem incapabili sa judecam corect, sa identificam si sa alegem dintre noi, pe aceia care ar putea, cat de cat, sa faca ceva concret pentru acest popor, pentru ca noi sa facem un pas, oricat de mic ar fi el, inainte.

Hai sa invatam sa nu mai actionam instinctual, sa nu mai fim atat de usor de manipulat din punct de vedere emotional, si sa gandim ! E cel mai bun lucru pe care il putem face, daca nu vrem sa ne zbatem la nesfarsit in mocirla asta nenorocita! Hai sa nu ne mai lasam impresionati cu usurinta de nimeni si de nimic, hai sa fim mai realisti, poate chiar sceptici in unele privinte, sa nu mai fim atat exuberanti la fiecare campanie electorala, sa nu mai jubilam ca prostii la vorbele unuia sau altuia, sa inlocuim exaltarea tampa cu ratiunea, cu logica, cu analiza bine fundamentata. Hai sa ne informam cat mai mult si mai bine, sa ne asiguram ca avem o perceptie corecta sau cat mai aproape de realitate a lumii care ne inconjoara si a faptelor care se petrec, sa nu mai inghitim pe nemestecate tot ce ni se serveste, sa judecam atent, sa incercam sa fim echilibrati, sa ne evaluam cu grija posibilitatile si sa nu ne mai aruncam cu capul inainte la prima nada care ni se arunca dibaci dinspre clasa politica.

Politicienii romani ne vand de atata timp vorbe goale, manipuleaza, speculeaza, fac trafic cu informatii si cu emotii, au un sange mai rece decat al unei reptile, o nonsalanta si un tupeu greu masurabil si o capacitate de a se dedubla de invidiat! Dar mai presus de orice, au o capacitate de convingere care ne face pe noi ,ca alegatori, sa parem “cei mai prosti din curtea scolii”; persuasiunea pe care si’o exerseaza in fiecare campanie acesti oameni, pe mine ma dezgusta si ma infurie, in egal masura. De fiecare data am senzatia ca ma considera cel mai mare bou, ca am uitat ce mi’au zis in urma cu 4, 8, 16 ani! Ei bine, nu! NU am uitat! Din punctul asta de vedere, am memorie de elefant! Refuz sa ma mai las amagit de povesti cu zane, zmei, balauri si feti-frumosi si sa legitimez prin votul meu, unul sau mai multi indivizi despre care stiu sigur, bazandu’ma pe ceea ce au facut in trecut, ca nu vor face absolut nimic pentru ca mie sa imi fie mai bine decat imi este astazi, acum.

Romanii sunt usor influentabili! Comportamentul lor din punct de vedere electoral, este si mai influentabil! Atata timp cat nu vom fi capabili sa nu ne mai lasam furati de peisaj, vom aduce in continuare in fruntea bucatelor si in prim’planul vietii publice, aceleasi persoane fara continut, frumos ambalate! Ne plac artificiile, culorile vii, brizbizele si imediat suntem dispusi sa scoatem un ban din portofel pentru a cumpara un astfel de produs,c are bucura vremelnic retina… In clipa cand nu vom mai face asta cu atata usurinta, avem o sansa reala de a nu mai aduce in fata, oameni si politicieni care nu au ce cauta intr’o functie care implica o responsabilitate publica.”

P.S. Ni se servesc pe banda rulanta povesti care ne capteaza atentia prin grotescul si grobianul lor, iar oamenii normal la cap, atatia cati mai suntem, tolereaza din ce in ce mai greu nemerniciile din ce in ce mai prezente reflectate pe larg in media si pe oamenii lipsiti de bun’simt si de masura, pe care ii vedem din ce in ce mai dezinvolti, mai nonsalanti, incercand sa ne intimideze si sa lase impresia ca ceea ce fac ei, nici macar nu avem dreptul sa contestam! Nu ne vom plictisi in Romania noastra, vom fi prea ocupati sa cautam pe undeva, o farama de normalitate, de care sa ne agatam pentru a mai putea spera!

Ba popor, care votasi ca bou’ pentru a doua oara Traian Basescu, baga dracu odata la cap urmatoarele !

“Characteristics of a popular politician: a horrible voice, bad breeding, and a vulgar manner.” (Aristophanes)

(Postarea originala AICI.)

Ionut Iancu: Pentru ce as iesi in strada?

Pentru ca unii dintre voi ati fost mai harnici cu scrisul, iar leapsa lui Cristi a picat la fix, am inceput deja sa pun postarile voastre pe acest blog pentru apelul simultan de maine. Scrieti texte mai scurte, mai lungi, scrieti de ce spuneti NU si ce ne face sa fim alaturi unul de altul, sau puneti simple anunturi, dar nu uitati sa faceti o referire la No Basescu Day. Apelul simultan se incheie maine seara, dar voi continua si in zilele urmatoare sa pun textele voastre aici. Mai jos, postarea lui Ionut Iancu:

"Rating Politic ma invita la o leapsa. Spune el ca suntem destul de vocali in online, comentam aproape orice...dar oare suntem in stare sa mergem mai departe de atat? Sa iesim si sa manifestam pentru ceva?
Eu trebuie sa spun deschis si clar: DA..fara nicio ezitare. As face lucrul acesta ca sa imi apar drepturile si interesele mele, ale noastre, sa fiu alaturi de o campanie care merita sau pur si simplu sa imi exprim niste ganduri.








Trebuie sa spun in acelasi timp ca simt ca anul acesta va fi un an al manifestarilor sociale zgomotoase, cel putin in Romania. Perspectivele nu sunt deloc bune, chiar si azi aflam cum numarul somerilor creste si cum viata ne va fi din ce in ce mai grea.
De exemplu un prim caz in care ma voi mobiliza cu totul este campania "NO BASESCU DAY", pe 2 Aprilie, cand sper sa fim cat mai multi cei care ne vom face auziti spunandu-i lui Basescu ca NU este si presedintele nostru."

Victor Ciutacu: Ţara tristeţilor mute nu iese-n drum

Circulă zilele astea, pe bloguri, o leapşă intitulată "Pentru ce ai ieşi în stradă". Oricine are chef răspunde provocării; după talent, interese, abilităţi sau - de ce nu? - la mişto. Dincolo de exerciţiul facil al scrisului (pentru cei oarecum alfabetizaţi, cu şcoala absolvită pe bune, la stat, evident), de curiozitatea de a citi ce i-ar putea mâna pe semenii tăi să protesteze public şi cu precizarea că eu nu mi-aş sfârteca hainele pentru salvarea focilor de la circ sau din solidaritate declamativă cu sinistraţii haitieni, altceva mi-a reamintit simpaticul demers online. Românii nu au, în majoritatea lor, din păcate, exerciţiul protestului; nici de frondă, nici de revoltă, nici de apărare a unui drept încălcat.

Sincer vorbind, ieşim în stradă rar şi sănătos. Conform izvoarelor istorice, de la recentul sfânt Ştefan Cel Mare încoace, arcanu-i cea mai sigură şi eficientă metodă de a strânge mai mult de trei "zimbri" la un loc. Până şi destăinuirile paranormalului Aliodor Manolea, cel care i-a făcut "bau" la tv lui Geoană până a ieşit cârmaci Băsescu, ne-au lămurit: dacă nu mânca hulpavul nor energetic regimentele otomane, puţinteii strânşi deloc benevol în jurul Babanului (devenit în democraţie vin la doi litri) ar fi sfârşit siluiţi de duşmanii creştinătăţii. Noroc că le-a făcut altcineva (Duhul Sfânt, Ginul din sticlă, Flacăra Violetă) treaba şi n-a fost nevoie să se mai adune la fruntarii întru participare la sfânta bătaie.

Tot cam aşa e şi pe stil nou, doar că altfel se cheamă ţara-n documentele oficiale şi pe hărţi. Ultima ieşire vârtoasă-n stradă datează de vreo 20 de ani. Dacă nu ne ajutau alţii să ne-apuce simultan şi spontan furiile revanşarde, tare mi-e teamă că nu aveam astăzi preocuparea de a muta sărbătoarea naţională mai pe soare. Ne ajungea 23 august, ne simţeam bine, iar cei doi mici şi-o bere făceau cât o cină copioasă la Casa Vernescu. Ce protest sănătos a mai găzduit România postrevoluţionară şi care au fost motivele care l-au provocat? În afara minerilor din Valea Jiului, scoşi din adâncuri de lupta pentru drepturi, dar ulterior manipulaţi politic în mod copios, a mai ieşit cineva-n stradă să se lupte pentru el? Aud? Nu vreau exemplele politice, alea-s interesate şi nu fac obiectul discuţiei.

România se îndreaptă curajos de inconştientă către colapsul economic. În afară de a se împrumuta bezmetic de la cămătarii instituţionali internaţionali, a creşte taxele şi a da oameni afară la grămadă, guvernul habar n-are ce să facă. Momentan, har Domnului şi amabilităţii suspecte a FMI, lefurile din sistemul de stat şi pensiile se plătesc aproximativ la timp. Care face pariu cu mine că, dacă ne loveşte incapacitatea de plată după ce dă ştevia, rezistăm demni minim juma' de an (în case) cu speranţa că o să ne fie bine?

P.S. În sfârşit, aflăm defalcat cât costă voturile lui Băsescu din diaspora. Azi, factura pe Moldova de peste Prut: 100 milioane euro. Dragi români amabili şi binevoitori cu fraţii voştri care v-au condamnat la foame, ar fi bine să ştiţi că rămâneţi fără slujbe, între altele, fiindcă preşedintele diasporei şi al maneliştilor îşi plăteşte datoriile pe banii voştri.

Postarea originala AICI, inspirata de leapsa lui Cristi de la Rating Politic.

Noutati

Joi, pe 28 ianuarie, vom incerca sa aratam ca blogurile noastre au putere. Apelul simultan va fi ceva cu totul nou in blogosfera romaneasca. Deja portocaliii incep sa riposteze. Asa cum stiu ei: stangaci si agramat.

Am gasit astazi pe google, cautand texte noi despre NBD, un articol frumos, scris inca de pe 5 decembrie 2009. Bloggerul, pe care din pacate nu il cunosc inca, avea ideea organizarii unei zi « NO Basescu » pe 6 decembrie. Adica in ziua alegerilor. Nu am avut mai multi aceasta idee atunci. Dar pana pe 2 aprilie 2010 sper sa se trezeasca lumea din amortire si sa inteleaga de ce trebuie sa ii spunem un NU ferm lui Traian Basescu. Citez de pe blogul lui Agnosticus :

« Stilul mitocănesc si banditesc de a conduce, comportamentul socant si jignitor, limbajul colorat si încărcat de conotatii sexuale al alesilor si-au trăit epoca. Eltîn, Berlusconi si Băsescu au ajuns la putere prin extravagante care au încântat atavismul gloatelor semianalfabete. Manifestările zgomotoase s-au generalizat. Scandalul si injuria, insolenta si grobianismul, violenta si raptul au fost integrate în sistemul axiologic.
De 5 ani, în România nu mai există dialog, nu mai există comunicare, nu mai există empatie. Doar egoism si parvenitism, prostie si îngâmfare, urlete si înjurături, calomnie si invidie. »

Il invit pe Agnosticus alaturi de noi.

Violet la TV

Joi, 28 ianuarie, apel simultan pentru "No Basescu Day"

Daca vreti sa scrieti articole pe 28 ianuarie, legate de NBD, ar fi foarte bine. Le copiez si le pun pe acest blog, dupa. Daca vreti sa puneti doar banner si/sau sa faceti anuntul, e bine si asa. Ideea e sa anuntam simultan. Ii rog pe cei din blogroll sa confirme. Cei care ni se mai alatura pana atunci, de asemenea. Aici sau pe grupul de pe facebook.

A sosit ceasul...

Via Adrian Stoica. La cat credeti ca ar trebui potrivit ceasul? Eu ma gandesc ca la 20:10 cu secundarul la 4.

STEFAN114: Traian Băsescu vs. Hugo Chávez. Romania vs. Venezuela

Situate în două colţuri complet diferite ale globului, ai zice că cele două ţări nu au prea multe lucruri în comun. Dar dacă ne uităm mai atent descoperim unele asemănări. Hai să ne uităm la conducători: ambele ţări republici, ce au în frunte câte un preşedinte. Din următoarea comparaţie ar trebui să reiasă de ce lui Băsescu nu-i stă chiar atât de bine în fruntea statului.

Lui Băsescu îi ştie toată lumea povestea, o mare parte din ţară îl place, o parte la fel de mare nu-l place. Motivele se găsesc în toate jurnalele de ştiri, în ziare şi pe multe bloguri, inclusiv pe cel violet. Nu cred că mai e nevoie să le enumăr. Nu de alta, dar ar ocupa prea mult spaţiu.

Să ne îndreptăm acum privirile către Venezuela. Preşedinte în acea ţară latino-americană e Hugo Chávez de prin 1999. Prima încercare de a ajunge la putere a avut-o în 1992 printr-o lovitură de stat. Hotărât băiatul. Nu i-a ieşit şi a şi stat doi ani la puşcărie. În 1994 e graţiat şi renunţă la cariera militară ca să intre în politică. În 1998 câştigă alegerile prezidenţiale pentru prima oară cu un scor de 55%. În 2000 schimbă constituţia. Nu ştiu detaliile, dar pentru a rezuma mişcarea, asta i-a acordat puteri mai mari în stat şi a schimbat numele ţării în Republica Bolivariană Venezuela. Şi s-au organizat din nou alegeri prezidenţiale, pe care le-a câştigat cu 59%. Nu-i rău, din ce-n ce mai bine. În 2002 americanii încearcă să-l dea jos, dar rezistă încercării de lovitură de stat.

Dar de ce vroiau americanii să-l dea jos? Păi Chávez s-a autodeclarat ca fiind un admirator al lui Fidel Castro şi printre altele, noua constituţie îi dădea puterea de a naţionaliza tot ce vroia el şi, cum să spun, parlamentul ţării era, şi încă este, la degetul lui mic. Ar fi de menţionat că Venezuela dispune şi de importante resurse de petrol. Pe scurt, face tot ce vor muşchii lui în ţara aia. Din punctul ăsta de vedere e cu mult înaintea lui Băsescu. Altă asemănare cu el a fost că a rezistat unui referendum la care se propus schimbarea lui. Asta era în 2004. O deosebire faţă de preşedintele României e că Chávez controlează toată presa. la capitolul ăsta Băsescu mai are de lucru cu "mogulii". Oricum, ideea e că în Venezuela referendumul e de bază.

Chávez: He decidido que a partir de hoy el parlamento va besarme en el culo.
El Parlamento: No, no, espera un minuto! Pero no quieremos besar el presidente en el culo!
Chávez : Entonces el pueblo va a decider! El pueblo tiene el pober!
* Chávez: M-am hotărât că de azi înainte parlamentul o să mă pupe-n cur.
Parlamentul: Nu, nu, stai aşa! Noi nu vrem să-l pupăm în cur pe preşedinte!
Chávez : Atunci poporul să decidă! Poporul are puterea!

Vede cineva o asemănare cu preşedintele României aici? O scăpare la noua constituţie din 2002 a fost limita două mandate de câte cinci ani, aparent mult prea mică pentru nevoile sale. Aşa că în 2009 a organizat un referendum pentru eliminarea limitei numărului de mandate, pe care l-a şi câştigat şi în urma căruia practic s-a ales preşedinte pe viaţă. Fiind ales preşedinte cinci ani mai târziu decât Chávez, Băsescu n-a ajuns la etapa asta. Dar nu e timpul pierdut. Să sperăm acum că românii nu sunt la fel de proşti ca venezuelanii şi că faptul că suntem în UE valorează ceva.

O ultimă asemănare cred că e stilul în care îşi ţine discursurile şi modul în care vorbeşte în faţa presei. Mulţi ar numi stilul acesta demagogic, populist şi în multe alte feluri. Se laudă că va readuce puterea în mâinile poporului, dar în realitate o concentrează tot mai mult în mâinile lui. Nu ştiu dacă următoarele sunt exemple bune pentru ce am spus, dar seamănă cu unele episoade memorabile ale lui Băsescu.





(Postarea originala AICI)

Ioan Enache - De ce sustin NO Basescu Day? Pentru ca sunt un om liber

Nu pentru ca mai sunt si alti romani care sustin asta… Ci pentru ca romanii trebuie sa isi aminteasca de decembrie 1989…
Filosofia politica a identificat 2 tipuri de libertati. Libertatea pozitiva, acordata prin legi, acceptata de catre autoritati fiind mai mult o libertatea colectiva si libertatea negativa – individuala, asumata.
Libertatea negativa este libertatea invidului de a spune NU. Avem in primul rand LIBERTATEA si nu Dreptul de a sune NU. Dreptul de a protesta ne este garantat de Constitutie si legile aferente, insa libertatea este o optiune proprie, care nu poate fi ingradita de nici o lege. Amintiti-va cum detinutii politici, Nicolae Steinhart, Corneliu Coposu sau Radu Gyr spuneau ca se simteau liberi in inchisorile comuniste intrucat convingerile lor nu puteau fi furate, pervertite, ingradite…
In decembrie 1989 comunismul a cazut pentru ca romanii si-au amintit ca au libertatea de a spune NU. S-au folosti atunci de libertatea negativa… Un invatat din secolul 18 spunea ca nu este de acord cu interlocutorul sau, dar este gata sa moara pentru libertatea acestuia de a gandi, asa cum crede de cuviinta…
Indivizii se nasc liberi de la natura. Toma d’Aquino spune ca Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu Liberul Arbitru – cel care il face pe acesta sa pacatuiasca sau sa faca bine.
Liberul meu arbitru ma indeamna sa protestez impotriva unui presedinte detergent – produs vandut cu bine de Felix Tataru.

In ultimii 20 de ani am obosit sa vad romanii transformati in yesmani… E timpul sa invatam sa spunem NU sa ne amintim ca putem spune NU! Am acceptat in 20 de ani umilinte, am acceptat sa fim sclavii lor, am acceptat sa rabdam… E timpul sa ne amintim si sa le amintim ca suntem in primul rand oameni, ca nu ne sunt cu nimic superiori…
Sunt liber sa spun NU demagogiei, hotiei, preacurviei, incompetentei… Si tu esti la fel de liber ca si mine. Nici o lege nu iti poate inchide spiritul, nici un idivid ajuns pentru o vreme in functii de condicere nu iti poate interzice sa ii scuipi ca mine adevarul in fata... Chiar daca acest adevar doare, chiar daca acest adevar este doar al tau…
PS: Nu as vrea sa vad pe 2 aprilie politicienii adversari lui Traian Basescu.

(Postarea originala AICI)

Alexandru Marin despre NBD

"Adaugam pentru realistii intransingenti ai timpului, care nu pot intelege decat rezultatele imediate si simtite, ca aceasta problema a culturii este si o chestiune de rentabilitate. Lipsa valorilor spirituale si morale in viata unui popor ne duce la constatari triste: micsorarea capacitatii productiei economice, intunecarea intelegerii politice, otravirea vietii sociale."

Sunt vorbele lui Dimitrie Gusti pline de insemnatate astazi?

Ministrul finantelor ameninta 100 000 de bugetari. Un lider sindical crede ca numarul se va ridica la 300 000. Anul trecut spatiul privat a facut eforturi imense. Micii intreprinzatori au spus adio pietei. Asistam la micsorarea capacitatii productiei economice?

Anul trecut, un premier a fost respins de presedinte desi se bucura de sprijinul unei majoritati parlamentare. Avem parte astazi de premierul care a condus primul guvern demis de Parlament. Asistam la intunecarea intelegerii politice?

Anul trecut, bugetarii protestau in fata Palatului Victoria de foame. Anul acesta, alte miscari sindicale au iesit in strada si se ameninta cu alte miscari masive. Asistam la otravirea vietii sociale?

Asistam la moartea statului cultural?

Este presedintele un promotor al culturii ? Presedintele care ne considera tampiti, pe noi, produsele scolii romanesti.

Este presedintele care si-a sustinut fiica in campania pt. alegerile euro-parlamentare, un model cultural? Sau fiica presedintelui, ca europarlamentar, este un model?

Este presedintele care a sustinut o doamna anchetata dupa prima tentativa de a administra un minister, sa administreze doua, un model? Sau doamna sustinuta de presedinte, ca dublu-ministru, este un model?

Este presedintele care il sustine pe “seful mafiei personale a lui Adrian Nastase” pe postul de ministru al Apararii un model? Sau domnul – sef al mafiei personale a lui Adrian Nastase, din functia sa de ministru al Apararii este un model?

Este presedintele care isi protejeaza fratele, suspectat ca ar face trafic cu armament, un model? Sau este fratele presedintelui, ca membru al familiei prezidentiale, un model?

Este presedintele care isi gaseste adapostul la posturi de televiziune care promoveaza un divertisment ieftin, un model? Sau sunt posturile de televiziune care se ocupa de cautarea fantomelor sau de promovarea manelelor, institutii care promoveaza cultura?

Eu, Lilick si miile de aderanti la grupurile no basescu day create pe diferite retele de socializare credem ca nu avem dreptul sa asistam prin tacere la moartea culturii.

no basescu day nu este o actiune politica, nu este instrumentata de nici un om politic si nu e o invitatie de iesire in strada si hulire, ci o zi in care recunoastem ca nu avem presedinte, dar avem … vointa sociala.


Sursa AICI.

Basescu trebuie sa raspunda.

Traian Basescu tace. Nu da nicio explicatie la intrebarea pe care o pune toata lumea: ce a cautat sarlatanul ala "violet" in staff-ul de campanie? Si daca a fost platit din bani publici. Suntem o tara din lumea a treia in care dictatorii merg cu vraci si vrajitori dupa ei? Daca crede in ezoterism (si e dreptul lui sa creada in ce vrea), Traian Basescu putea sa consulte in particular unul. Nu sa il care dupa el in campanie, in vazul lumii. Nu vreau un presedinte pe care sa il banuiesc ca in curand isi va atarna o pisica moarta de gat, ca sa-i poarte noroc. Mai jos, o caricatura excelenta a lui B. Petry. Totusi Geoana parea strafulgerat mai demult, nu doar din campanie :) :

OUR MOVEMENT IS MOVING !

Am furat postarea lui Chat Noir ca sa o pun aici, sa o vedeti toti. Mi-a placut mult:

"Oricâte flăcări și panglici violete vor scoate scamatorii lui PAIȘPE DIN CĂRȚI (acest rege încoronat al celor cinci milioane de români rumegători de idei diaconești și diavolești), oricâte povești cu Aliodor din Damasc sau cu meșterul Manolea ne vor servi de la Portofino, lângă mare … OUR MOVEMENT IS MOVING ! Violetul lor nu-i violetul nostru. NU, deci, lui Traian Băsescu și camarilei lui portocalii, NU pupătorilor de booci, NU ucigașilor de bătrâni și copii, Nu alegătorilor de Dorobanți Setesiști, Sepepiști și Securiști, NU celor care ne-au aburit cu TERMO…PANE și ne-au dat CIRC, iar acum vor TERMO…PILE pentru noi și doar PILE pentru odraslele lor, NU celor care ne-au îmbrobodit cu salariile și pensiile nesimțite și acum ne asigură de venituri ne…simțite.
REMOVE ORANGE FROM YOUR LIFE !"

Si Mirko are o postare pe tema asta, :)

44

In momentul in care scriu sunt 44 de bloguri care au aderat la Miscare. Multi au anuntat, si au lasat link-uri catre blogurile lor, aici sau pe grupul de pe facebbok, de altii stiam mai demult, dar pe unii i-am gasit cu totul si cu totul intamplator, navigand prin online. Va rog sa nu va fie jena sa lasati aici link-ul, daca cumva nu va regasiti in blogroll. Si nu uitati sa promovati si voi acest blog. Italienii Violet au devenit vizibili in online, promovandu-se unii pe altii, pana ce au adunat alaturi de ei cateva mii de bloguri. Exista tot felul de cauze la care lumea adera, mai mult sau mai putin informati. La urma urmei noi nu ne dorim decat respectarea unor principii democratice. Mai jos, un reportaj facut la Londra cu ocazia "No Berluscony Day". Ascultati-i pe acesti tineri pasnici cat de frumos vorbesc despre democratie. Oare vom invata si noi sa fim o Natiune, nu doar o populatie?

Cateva informatii despre ce s-a intamplat in Italia pe 5 decembrie 2009

Scriam intr-o alta postare ca Popolo Viola s-a nascut pe internet, pe facebook. Manifestatia de pe 5 decembrie a avut mare succes. Cele peste 1 milion de persoane nici nu au incaput in piata, parca prea mica si neincapatoare, in care s-a desfasurat actiunea. Dintre partide, doar cel liberal (de dreapta), al lui Di Pietro, a chemat lumea la demonstratie. Cu toate ca partidul democratic (PSD-ul lor)s-a pronuntat impotriva manifestatiei, destui membri de frunte au aparut printre tinerii demonstranti. Niciun politician nu a avut voie sa se urce la tribuna si sa vorbeasca. Insa s-a urcat Dario Fo, laureat al premiului Nobel, care a avut un discurs extraordinar. Mai jos, imnul tinerilor manifestanti. Desigur, rock. :)