No Basescu Day 2 (violet contra portocaliu)

Ei, ce spuneti sa alegem ca data pentru o noua iesire in strada, in violet, una din zilele in care se desfasoara Congresul PD-L? V-ar placea sa le stricam putin distractia? :))

Omagiu conducătorului iubit

M-am gândit să fac o simulare a variantei: o cameră, 300 parlamentari şi prag la 10% pe rezultatele de la parlamentarele din 2008.

Nu ştiu ce iese, o să vedem împreună pe măsură ce calculez…

Avem aşa (sursa cifrelor din 2008 aici):

cetăţeni cu drept de vot: 18.328.646 (la parlamentare în 2008)
voturi exprimate: 6.858.439 (la parlamentare în 2008, pt. camera)
voturi pentru partidele care au scos peste 10% şi minorităţi 6.031.280
voturi pentru minorităţi 243.908 (preconizate)
voturi care se aruncă 827.159 (preconizate)
număr de mandate: 299 (preconizate la următoarele parlamentare, în 2012) din care
18 la minorităţi şi 281 la partide
Ipoteză de lucru:

mandatele se vor câştiga cu 55% şi se vor pierde cu 45%
Rezultate:

voturi (5.787.372) împărţite la mandate (281) = 20.596 voturi/mandat, din care
55% = 11.328 şi 45% = 9.268 pentru fiecare mandat
voturi care raman neexprimate 9.268 X 281 (cate 45% de la fiecare mandat) + 827.159 (de la cei care au scos sub 10%) = 3.431.467
voturi efectiv reprezentate în parlament 6.858.439 – 3.431.467 = 3.426.972 = 18,69% din cetatenii cu drept de vot
cât reprezintă o majoritate de 51%: 9,34% din cetatenii cu drept de vot
CONCLUZIE:


ÎN VARIANTA CONDUCĂTORULUI IUBIT,
CU 9,34% POŢI FACE CE VREI ÎN ŢARĂ!
Cum vi se pare?

Mai mult pe... Un blog cu atitudine.

Herta Müller: “În România, dictatura trăieşte a doua viaţă”

by M.Ghilezan

Prezentă la Bruxelles pentru a-şi promova noul volum Atemschaukel (Respiraţia sacadată), Herta Müller a criticat naivitatea occidentalilor de a integra nişte ţări incapabile să se purifice, oferind exemplul României, unde “o mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva. Nu e un lucru important pentru societate”.

Noi NU....

Pericolul populismului - De ce nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari

by Iulia Huiu

Vreau înainte de toate să mulţumesc colegilor mei de blogosferă care au răspuns la provocarea mea, au scris ori mi-au lăsat comentarii despre traseism. Am reflectat mai ales la ideea, corectă de altfel, că într-un Parlament cu număr mic de membri (şi unicameral aş adăuga) va fi mult mai simplu pentru partidul aflat la putere să-şi asigure majoritatea racolând parlamentari de la partidele de opoziţie. Va fi nevoie de mai puţini traseişti pentru a schimba echilibrul de forţe şi, deci, de mai puţin efort financiar şi uman pentru a-i determina pe unii să-şi schimbe culoarea politică.
Prin urmare, tema reducerii numărului de parlamentari este o nouă capcană întinsă de Băsescu şi pedelişti unei clase politice care cedează prea uşor presiunii populismului. Eu nu sunt parlamentar şi nici nu vreau să fiu, cel puţin o perioadă lungă de acum înainte. Deci nu mă poate acuza nimeni că vreau să-mi păstrez funcţia atunci când afirm că nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari.
Cred că este doar o temă falsă, fără motivaţii raţionale şi de substanţă, aruncată pe piaţă pentru că dă bine la „popor”. La acelaşi popor care vrea reintroducerea pedepsei cu moartea. O temă „nesimţită” a unei puteri „nesimţite”, care nu are nici un fel de limită atunci când vine vorba de a-şi atinge interesele politice şi pecuniare.
Nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari şi din alte motive.
1. Nu numărul este problema, ci „calitatea”, iar aici rolul principal revine partidelor în exercitarea funcţiei de selecţie internă.
2. Numărul parlamentarilor este în media europeană. Parlamentul nostru nu este cu nimic ieşit din comun, iar arhitectura sa instituţională este în cadrele şi practicile democraţiilor consolidate.
3. Aşa-zisa economie care se face odată cu reducerea numărului de parlamentari este derizorie. Două obiecţii majore am aici: obiectivul strategic al puterii ar trebui să fie creşterea economiei şi a veniturilor în general, nu reducerea cheltuielilor şi „strânsul curelei” pe ici pe colo ca să cârpim bugetul; iar dacă pedeliştii chiar vor să facă economie, există alte sectoare mult mai costisitoare. Ar putea începe cu Administraţia prezidenţială.
4. Scade gradul de reprezentativitate şi capacitatea de a gestiona problemele din circumscripţiile proprii. Un număr mai mic de parlamentari înseamnă un număr mai mare de alegători reprezentaţi. Asta în vreme ce principiul european este aducerea deciziei cât mai aproape de cetăţean şi o reprezentare cât mai riguroasă a opţiunilor şi intereselor publice.

Revenind însă la esenţa problemei. Cred că a venit momentul ca forţele politice (exceptând probabil PDL), vocile din societatea civilă, din mediul academic, intelectual şi toţi cei cărora le pasă de construcţia democratică să spună „nu” populismului, răspicat şi fără ocolişuri. Adică să spunem NU acelor teme „populare”, care fac „deliciul” maselor, dar care conţin în ele germenii autoritarismului sau degradării sistemului democratic. În loc să facem pe placul „poporului”, promovând aberaţii instituţionale şi lucruri în care nu credem cu adevărat.
Sunt oameni pentru care dorinţa sinceră de a construi ceva în ţara asta e mai mare decât frica de a nu pierde voturile sau o funcţie. De undeva trebuie să începem, acum cât încă nu e prea târziu. Pentru că mâine – poimâine ne trezim că iese Băsescu şi spune: „Aţi văzut cum infractorii umblă liberi pe stradă, cum oameni mor bătuţi în plină zi! Haideţi să introducem pedeapsa cu moartea!” Şi „poporul” va exulta aplaudând.

Victor Ciutacu vs. Marcel Hoară – simţiţi-vă reprezentaţi de cine doriţi

Via Anca Radu:

Recapitulare fara alte detalii:

Pasul 1:

Vorbe grele vs. vorbe goale:

Pasul 2:

Scurta incursiune în colectia Muzeului de Arta Penala:

Preluati campania pe blogurile voastre,

gasiti aici codul HTML pentru embed.

Zoe Petre: "Societatea trebuie să-și formuleze obiectivele"

Doamna Zoe Petre despre Miscarea Violet:

Cred că, după experiența blogurilor și a promenadei violet, trebuie să tragem cîteva concluzii și să purcedem la cîteva acțiuni diferite de cele de pînă acum.
1. Trecerea din virtual în stradă nu poate fi directă, și e poate mult mai dificilă decît credeam. Ar trebui să găsim eventual modalități de întîlnire lipsite de nostalgia imposibilei reeditări a Pieții Universității. Sau cu totul altceva.
2. Să ne definim clar obiectivele, și, pornind de aici, mijloacele. Ce vrem? O Românie democratică, fără șefi charismatici, și o guvernare responsabilă. Pentru asta, e nevoie de refacerea societății civile, pe care actuala guvernare a făcut-o praf.
3. Peste cinci ani, există șanse reale de a alege altfel decît în 2008 și 2009, nu degeaba guvernul Boc acumulează atîtea măsuri stupide și impopulare. Strigați odată "jos forfetarul" și să vedeți ce puhoi de aderenți, cu și fără blog, se mobilizează. Dacă nu vrem să aleagă iar "Iliescu și poporul" - eu, una, nu vreau - trebuie să creem un cîmp de presiune în jurul PNL, să nu-și rateze șansa.
4. Uninominalul creează oportunități de presiune politică a societății asupra partidelor: în circumscripția X, medicii nu-l vor susține pe Y dacă partidul lui nu se angajează să adopte 5 măsuri concrete în favoarea medicilor. În circumscripția A, sindicatul profesorilor își va flosi toate mijloacele pentru a împiedica alegerea candidatului B, al cărui partid a distrus sistemul de învățămînt.
5. Rezultă că, pînă ce partidele vor defini proiectul politic major pe care ni-l propun, ar trebui ca noi înșine să știm ce vrem: cum vrem să arate România peste 20 de ani? Personal, cu tot ce am învățat în ultimii 20 de ani, nu cred că partidele politice sînt înzestrate cu organul predicției. Societatea trebuie să-și formuleze obiectivele, și partidele care vor avea atîta minte încît să le urmeze ar putea cîștiga.

Acesta e doar un modest început de discuție. Dacă vi se pare legitim și necesar, ca să zic așa, aștept cu prietenie urmarea foiletonului început aici.

Miscarea violet - scurta analiza dupa 2 aprilie 2010

In urmatoarele randuri voi incerca sa fac o analiza a ceea ce s-a dorit si se doreste in continuare a fi “No Basescu Day” (NBD) sau “Miscarea violet”. In primul rand, o forma de protest fata de un mod de a face politica, practicat si promovat astazi, in mod special de presedintele Traian Basescu si acolitii lui. Apoi trezirea spiritului civic autentic, prin actiuni initiate si organizate de la « firul ierbii », din online, fara a promova sau fara a construi lideri.

Miscarea Violet revendica, in interesul natiunii, un set de valori si principii, in ultima vreme aproape permanent incalcate : corectitudinea, consecventa, competenta, buna intentie, bunul-simt, respectarea legii, respectarea principiilor democratice.

Ce ii reprosam personal presedintelui Basescu? Voi enumera cele mai importante puncte :
- Ca nu a reusit, dar nici nu a incercat in aproape sase ani, sa fie presedintele tuturor romanilor. Ca a jignit, in numeroase ocazii, diverse categorii sociale, le-a invrajbit unele impotriva altora, a indus permanent o stare de tensiune si ostilitate, motiv pentru care societatea, divizata, nu a putut sa construiasca nimic durabil.
- Ca incearca permanent (si reuseste) sa construiasca retele de subordonare pe model militar, controland astfel organizarea si functionarea autoritatilor publice, facand promovari pe criterii de loialitate si nu pe principii de competenta sau meritocratice, politizand astfel excesiv functiile pana in cele mai de jos structuri.
- Ca vrea sa schimbe Constitutia si Legea electorala in interes personal si de grup, incurajand o armata de politruci sa propage pe toate canalele de comunicare argumente false, ceea ce ar putea conduce, daca tinta ar fi intr-un final atinsa, la un autoritarism si mai accentuat, si la o propagare pe termen lung (adica si pe mandatele viitorilor presedinti) a modelului « Tatucului sovietic ».

Manifestatia de pe 2 aprilie nu a fost sustinuta de niciun partid si nu a folosit niciun fel de fonduri. A fost un prim exercitiu democratic, iar bloggerii care au initiat-o au acceptat orice sustinere morala, alaturi de gestul simbolic de a purta un accesoriu violet. Printre personalitatile care s-au implicat, facand declaratii de sustinere, au existat cativa intelectuali publici, cativa jurnalisti cu notorietate, un fost prim-ministru si un presedinte de partid.


Google a contorizat 192.000 de rezultate pentru tag-ul « no basescu day ». Pentru comparatie, « Daniel Raduta » (campanie umanitara) a contorizat 492.000. Grupul de pe facebook are in prezent 2123 de membri, iar campaniile sunt sustinute pe un numar de peste 160 de bloguri.

Ca o concluzie personala si facand o comparatie cu rezultatele pe care le-au avut la primele apeluri campaniile « No Berlusconi Day » si « No Sarkozy Day », pot spune urmatoarele :
1. Ca in Romania “Miscarea” a fost mai popularizata in blogosfera decat, de exemplu, in Franta.
2. Ca, din pacate, in Romania spiritul civic e la pamant. Dar poate fi resuscitat si reconstruit de jos, adica prin comunitatile online.
3. Ca temele politice de pe bloguri sunt mai rapid preluate de presa traditionala decat in alte tari din UE.
4. Ca, dupa felul in care NU a reactionat la aceasta campanie care sustine valori si principii democratice, fosta « Societate Civila » confirma ca s-a transformat, pe « mandatul Basescu », intr-o masa de propagandisti vanduti, de politruci fara scrupule.

Ce ne propunem in continuare? In primul apel scriam asa : « Culoarea violet e un pretext sa ne adunam si sa ne recunoastem. (…) Sa ne adunam din ce in ce mai multi si sa incercam sa reparam ce se mai poate repara. Si sa construim. ” Nu ne-am propus de la inceput tinte mari. Pe atunci nu pomeneam nici macar de vreo manifestatie in strada, ci doar de o mobilizare in online. Cum primul pas a fost facut, ba am reusit, in plus, sa cream si un eveniment public, nu ne ramane decat sa continuam pe aceasta cale.

Bloggerii pot fi in continuare un instrument de informare, poate chiar a 5-a putere in stat. Urmatorii pasi insa vor fi facuti mai mult in afara blogurilor, unde vom incerca sa cream o comunitate reala, ramificata la nivelul intregii tari. Manifestatia din 2 aprilie se va repeta, urmand sa stabilim alte date. Ne vom alatura, in masura in care va fi posibil si in consens cu principiile si valorile pe care le promovam, si altor miscari de strada.

Vreau sa multumesc tuturor celor care s-au implicat pana acum. Sa stiti ca am primit sute de scrisori de sustinere. Dar si mesaje de la persoane care mi-au scris ca nu pot sa iasa in strada, de frica unor repercusiuni pe care le intuiesc, avand evident si argumente sau chiar… antecedente.

Precizare pentru bloggerii neinformati, sau dezinformati voit de acea parte a presei aservita puterii : Miscarea nu are absolut nicio legatura cu Mircea Geoana, cu Viorel Hrebenciuc sau cu vraciul personal al lui Traian Basescu, Aliodor Manolea. Nici cu Flacara Violeta. Bloggerii italieni au ales culoarea violet, deoarece e o culoare independenta de partide. Iar francezii au preluat-o in aceeasi idee. Politicienii care se solidarizeaza cu Miscarile violet din toata Europa sunt obligati sa nu poarte la manifestatii insemnele partidelor pe care le reprezinta, ci accesorii violet.

Hristos a Inviat!

De astazi...

"No Basescu Day" este in fiecare zi...

Starea Natiunii

No Basescu Day si la Brasov

Veniti vineri, 2 aprilie 2010, ora 17.00 in Piata Sfatului din Brasov imbracati cu ceva violet! Spuneti NU populismului si demagogiei! Spuneti NU BASESCU! Detalii AICI.

Barcelona, piata España, maine

In piata España, la ora 17:00, cu flyere pregatite pentru cei care vor sa vina ; "Romani din Barcelona , veniti alaturi de noi !" Detalii, AICI, pe site-ul administrat de Catalin Trandafir.

Multumiri

Le multumesc tuturor personalitatilor publice care ne sustin: doamna Zoe Petre - istoric, publicist şi om politic roman, scriitoarea Lucia Verona, Irina Iordachescu - solista a Operei Romane din Bucuresti, Niels Schnecker - analist financiar. In mod special ii multumesc lui Victor Ciutacu - jurnalist Antena 2 si Jurnalul National. Apoi le multumesc lui Crin Antonescu si lui Adrian Nastase care, de asemenea, au declarat ca ne sustin. Dupa cum vedeti, personalitati atat de dreapta cat si de stanga... Si inca nu i-am enumerat pe toti.

Multumiri si celor de la Cotidianul care au scris un articol despre Miscarea Violet aici.

P.S. - Voi pune si link-uri ceva mai tarziu.