Pericolul populismului - De ce nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari

by Iulia Huiu

Vreau înainte de toate să mulţumesc colegilor mei de blogosferă care au răspuns la provocarea mea, au scris ori mi-au lăsat comentarii despre traseism. Am reflectat mai ales la ideea, corectă de altfel, că într-un Parlament cu număr mic de membri (şi unicameral aş adăuga) va fi mult mai simplu pentru partidul aflat la putere să-şi asigure majoritatea racolând parlamentari de la partidele de opoziţie. Va fi nevoie de mai puţini traseişti pentru a schimba echilibrul de forţe şi, deci, de mai puţin efort financiar şi uman pentru a-i determina pe unii să-şi schimbe culoarea politică.
Prin urmare, tema reducerii numărului de parlamentari este o nouă capcană întinsă de Băsescu şi pedelişti unei clase politice care cedează prea uşor presiunii populismului. Eu nu sunt parlamentar şi nici nu vreau să fiu, cel puţin o perioadă lungă de acum înainte. Deci nu mă poate acuza nimeni că vreau să-mi păstrez funcţia atunci când afirm că nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari.
Cred că este doar o temă falsă, fără motivaţii raţionale şi de substanţă, aruncată pe piaţă pentru că dă bine la „popor”. La acelaşi popor care vrea reintroducerea pedepsei cu moartea. O temă „nesimţită” a unei puteri „nesimţite”, care nu are nici un fel de limită atunci când vine vorba de a-şi atinge interesele politice şi pecuniare.
Nu sunt de acord cu reducerea numărului de parlamentari şi din alte motive.
1. Nu numărul este problema, ci „calitatea”, iar aici rolul principal revine partidelor în exercitarea funcţiei de selecţie internă.
2. Numărul parlamentarilor este în media europeană. Parlamentul nostru nu este cu nimic ieşit din comun, iar arhitectura sa instituţională este în cadrele şi practicile democraţiilor consolidate.
3. Aşa-zisa economie care se face odată cu reducerea numărului de parlamentari este derizorie. Două obiecţii majore am aici: obiectivul strategic al puterii ar trebui să fie creşterea economiei şi a veniturilor în general, nu reducerea cheltuielilor şi „strânsul curelei” pe ici pe colo ca să cârpim bugetul; iar dacă pedeliştii chiar vor să facă economie, există alte sectoare mult mai costisitoare. Ar putea începe cu Administraţia prezidenţială.
4. Scade gradul de reprezentativitate şi capacitatea de a gestiona problemele din circumscripţiile proprii. Un număr mai mic de parlamentari înseamnă un număr mai mare de alegători reprezentaţi. Asta în vreme ce principiul european este aducerea deciziei cât mai aproape de cetăţean şi o reprezentare cât mai riguroasă a opţiunilor şi intereselor publice.

Revenind însă la esenţa problemei. Cred că a venit momentul ca forţele politice (exceptând probabil PDL), vocile din societatea civilă, din mediul academic, intelectual şi toţi cei cărora le pasă de construcţia democratică să spună „nu” populismului, răspicat şi fără ocolişuri. Adică să spunem NU acelor teme „populare”, care fac „deliciul” maselor, dar care conţin în ele germenii autoritarismului sau degradării sistemului democratic. În loc să facem pe placul „poporului”, promovând aberaţii instituţionale şi lucruri în care nu credem cu adevărat.
Sunt oameni pentru care dorinţa sinceră de a construi ceva în ţara asta e mai mare decât frica de a nu pierde voturile sau o funcţie. De undeva trebuie să începem, acum cât încă nu e prea târziu. Pentru că mâine – poimâine ne trezim că iese Băsescu şi spune: „Aţi văzut cum infractorii umblă liberi pe stradă, cum oameni mor bătuţi în plină zi! Haideţi să introducem pedeapsa cu moartea!” Şi „poporul” va exulta aplaudând.