13 iunie 1990 şi viitorul nostru

Via Alin Boicu

Eu mă duc în 13 iunie în Piaţa Universităţii să aprind 2 lumânări: una pentru trecut, una pentru viitor.

1. Trecutul... a trecut.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_iunie_1990

2. Cât ne permitem să irosim din viitorul nostru?

Din interiorul unei fiinţări umane materiale şi individuale timpul poate fi considerat infinit.
Dar viitorul material al individului este finit! Atât "în lungime" - legat de speranţa de viaţă - căt şi "în lăţime" - legat de libertate (inclusiv economică - din 24 de ore CÂTE SUNT ALE TALE???) - şi mai ales "în înălţime" - prin legăturile cu alte fiinţări, copiii tăi, rudele, prietenii, colegii, necunoscuţii, omenirea...

Din interiorul unei fiinţări colective (cum ar fi de exemplu reuniunea tuturor rezidenţilor din România) VIITORUL ESTE FINIT.
"În lungime" - nu interesează aici scara istorică (la nivelul sutelor sau miilor de ani)
"În lăţime" - sărăcia şi ticăloasa guvernare ÎNGUSTEAZĂ DRASTIC LIBERTATEA ANSAMBLULUI INDIVIZILOR pentru lărgirea viitorului câtorva mii de sceleraţi
"În înălţime" - cei capabili şi cinstiţi SUNT ÎMPINŞI ÎNTR-UN EXOD SILNIC, pentru că ni se fură viitorul nostru şi al copiilor noştri.....

Eu mă duc în 13 iunie în Piaţa Universităţii să aprind 2 lumânări: una pentru trecut, una pentru viitor.

Într-o ţară democratică şi "cât de cât normală" 13 iunie ar fi trebuit să fie declarată deja Zi Naţională a Libertăţii Civice.