Putini, multi - departe, aproape...

"Maine, 10. 10. ’10, la ora 10, ne vedem la Fantana de la Universitate sa spunem ca 10 ani de teroare e prea mult. Daca ne adunam 10 suflete, inseamna ca mai are rost sa luptam." - scrie Alexandru pe blogul lui. Alex e atat de aproape de ceea ce cred si simt si eu...

E poate prea tanar sa stie... S-a nascut dupa revolutie. Sau poate a aflat ca, in tara asta, niciodata nu au avut curajul sa se revolte prea multi. La revolutie au iesit, cand era periculos, doar cativa. Aproape unul de altul, in bataia gloantelor. In Piata Universitatii nu erau, in zilele bune, decat cateva zeci de mii de oameni, si asta pentru ca erau concerte, pentru ca veneau personalitati care tineau discursuri... Disidenti in perioada comunista? Am avut. Putini si buni.

Nu conteaza numarul... Conteaza spiritul, atitudinea. Singur la Barcelona, romanul Catalin Trandafir, care a iesit si pe 2 aprilie, va iesi sa manifeste si azi. Departe de tara, dar prezent fizic in strada. Si alaturi cu gandul, cu sufletul.

Nu vor iesi in Romania mase sa protesteze. Nu va faceti iluzii. Vocile care se revolta sunt de cele mai multe ori singulare. Suntem putini dar iesim pentru noi, pentru constiinta noastra.

Zilele trecute, o Doamna a venit si a pus langa Stup oglinda. Prea limpede, nesuportand compromisul cu imaginea din ea insasi, oglinda a explodat in mii de bucati starnind insectele. Doamna s-a indepartat apoi, singura, sfidand cu gratie roiul furios din urma... Unii spun ca a jucat un rol. Eu as spune ca tocmai n-a vrut sa-l joace. Nu stiti despre ce si despre cine scriu? Sunteti prea departe...