SemyazaAngel: Miscarea violet

O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipseşte pentru a învinge. * ( Nicolae Iorga}
Am inceput sa recitesc, dupa mai multi ani, opera unui mare ganditor roman: Nicolae Steinhardt. Incep sa il redescoper pe acest roman adevarat, incep sa percep tot mai acut realismul ideilor sale. Pune Steinhardt in gura personajului real Manole (din "Jurnalul Fericirii" descrierea celor trei mari probleme cu care se confrunta societatile moderne:
"invazia verticală a bar barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi“.
Eu zic ca aici, in acest fragment, Steinhardt surprinde realitatea imunda in care se scalda Romania noastra. Absolut genial.
Prin miscarea violet e momentul sa spunem NU circului din Romania, discutiilor aberante care muta atentia tuturor de la criza sau afacerile personale ale alesilor catre circul asta cu flacara violet.Votul din 6 decembrie si rezultatul alegerilor ne-a impartit, egal, in invingatori si ciuruiti.Suntem nevoiti sa rezistam si sa ne impotrivim. Sa ne adunam din ce in ce mai multi si sa incercam sa reparam ce se mai poate repara. Si sa construim.
Italienii au serbat pe data de 5 Decembrie 2009: No Berlusconi Day sub numele de "Popolo Viola" , miscare impotriva prim ministrului italian si care a avut ca punt de pornire un grup pe Facebook, care a adunat in final cateva sute de mii de membri. Toata miscarea a fost pasnica, si a devenit un bulgare de zapada din ce in ce mai mare prin intermediul internetului si promovarii pe blogurile tinerilor italieni. . Aceasta manifestare a luat parte in principal in Roma dar si in alte orase ale Italiei si lumii in general.
Pe 27 Martie 2010 urmeaza miscarea No Sarcozy Day, miscare ca si cea italiana, pasnica, promovata pe Facebook si bloguri franceze si care nu are suport politic din partea opozitiei. Este o miscare anti-populism.
Pe data de 2 Aprilie 2010 va avea loc in Romania Miscarea Violet sau No Basescu Day. Este vorba despre data în care simpatizanţii acestei idei vor purta un accesoriu sau obiect de vestimentaţie de culoare mov (violet) pentru a spune NU reprezentantului de dicţionar al populismului şi demagogiei, Băsescu.
Pentru ce ii spunem NU lui Traian Basescu ? Pentru ca :
- incurajeaza inegalitatea in fata legii a cetatenilor
- aduce un ultraj eticii publice si demnitatii tarii
- pune interesele personale si ale familiei sale inaintea binelui comun
- incalca dreptul la informare, conducand campanii de dezinformare in beneficiul sporirii puterii personale
- ataca sistematic Constitutia in spiritul ei
- face promovari in functii publice nu pe criterii de competenta, ci de nepotism sau supunere oarba
- incalca principiul majoritatii
- doreste slabirea si subordonarea institutiei fundamentale a unei democratii - Parlamentul
- sustine ca vrea sa reformeze statul, dar isi conduce partidul ca un monarh absolut
- discrediteaza prin propriul comportament sau cel al oamenilor promovati de el imaginea in lume a Romaniei
- tolereaza coruptia
- nu are solutii pentru iesirea din criza economica si morala
- incalca dreptul la asociere libera, subminand activitatea partidelor democratice
- incurajeaza frauda electorala si cumpararea parlamentarilor prin mita
- nu si-a clarificat legaturile cu trecutul comunist si cu Fosta Securitate, desi a condamnat in mod demagogic comunismul.
- controleaza de facto toate serviciile secrete, cu toate ca acestea ar trebui sa se afle sub control parlamentar
- acuza televiziunile de manipulare, dar e prezent mai des si la mai multe televiziuni decat Hugo Chavez
- se sustrage sistematic din fata justitiei, acuzand imunitatea altora din cea mai imuna pozitie in stat.
- a profitat de beneficii materiale ilegale din posturile publice pe care le-a detinut
- promoveaza in societate modelul “mitocanului descurcaret si smecher”, in timp ce vorbeste despre reforma educatiei, pe un fond general de criza morala
- doreste sa lase milioane de romani, pana la o treime din alegatori, fara reprezentare parlamentara, prin schimbarea sistemului de vot.
- incita la ura si la dezbinare intre categorii sociale si nu numai, pe principiul « Divide et Impera »
Opoziţia civilă este un drept înnăscut al tuturor cetăţenilor. Când cineva se dezice de acest drept, acesta nu mai poate fi considerat o fiinţă umană.
Aşa stând lucrurile, nimeni nu ne poate lua, vreodată, dreptul nostru fundamental de a nu fi de acord. Cine doreşte să ne facă să ne dezicem de ideile noastre şi de acest drept, doreşte, de fapt, să ne reducă la un alt regn, anume la cel vegetal.
Asa ca alaturati-va si voi miscarii violet.Ca sa aflati mai multe intrati pe pagina:http://nobasescuday.blogspot.com/

(Gasiti postarea pe blogul "Mandru ca esti roman")

Ioan Usca: Catalogul violet

Cititi neaparat la Ioan Usca. Ne-a facut un catalog de toata frumusetea, cu o coperta creata de Cerculet. Trebuie insa, neaparat, sa ii adaug pe cei care au mai scris pe 28 ianuarie pe tema "No Basescu Day". Toata lumea merita sa fie in "Catalogul violet".
Blogatu
Crina Dunca
Emil Neacsu
Alianta Dreptei
Blogdeprost
Marcus
Brad
Codeus
Lipo - Cutia mea cu vise
daan25.net
De aici, incotro?
Desteapta-te, romane!
Frustrat[punct]RO
Ianculescul
Mirko
Ivydesign
Jenika
Lucifera's Pandemonium
Mandru ca esti roman
Ovidiu Costinas
PNTCDFARAMILUT
Marius Filimon
Basarica
Romania Stuff
Romania surda
Madalina Ionescu
PNTCD-RO-USA
Satmareanul

O sa postez in continuare, de maine, texte ale voastre. Daca cineva nu se regasteste in catalogul nostru si a scris, il rog sa imi spuna imediat, ca sa il adaug. Si v-as mai ruga sa va ganditi ce actiuni comune va mai doriti sa facem in februarie.

Apelul Hertei Muller pentru sprijinirea lui Marius Oprea

"Inlaturarea sa de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc nu o pot considera decat inca o batalie castigata de aceste structuri ale vechiului regim. De aceea m-am decis sa il sustin public, pentru ca el sa poata continua, alaturi de echipa sa, actiunea de deconspirare a crimelor comunismului. Adresez acest apel de a ne alatura lui Marius Oprea, pentru a sprijini demersul lui, public si institutional, de a arata ce s-a intamplat cu noi, de a ne aminti cum am trait in acei ani tristi si tragici, si de a ne putea elibera astfel de frica trecutului", se arata in scrisoarea dechisa.

"Cu ani in urma am participat alaturi de Marius Oprea la o lectura publica la Casa Literaturii de la Berlin. Fiecare dintre noi a reusit performanta de a atrage atentia publicului german asupra suferintelor la care au fost supusi cetatenii Romaniei de catre represiunea comunista. Pe Marius Oprea il cunosc ca scriitor, unul dintre cei mai tineri ai Generatiei ’80, ca istoric, din interventiile si actiunile sale indreptate impotriva ramasitelor totalitare din Romania, care, din pacate, continua, cum afirma el si cum cred si eu, sa exercite o puternica influenta. In presa germana actiunile institutului pe care il conduce sunt privite cu respect si chiar cu admiratie", scrie Herta Muller.

Via HotNews

Vlad Rosca: De ce sa-i spunem NU lui Traian Basescu?

De ce sa-i spunem NU lui Traian Basescu ?
Ca sa fiu sincer mie mi se pare ca necesitatea, in sine, de a motiva acest demers indica o grava destructurare a ceea ce credeam ca se numeste “societatea romaneasca in ansamblul sau” !
Nu este nevoie decat de un minim efort de decuplare de la “actualitatea zilei” precum si de la sacul de probleme cotidiene care atarna, atat de greu, de gatul fiecaruia dintre noi pentru a avea “revelatia” situatiei in care ne gasim de fapt.
Traim intr-o tara in care infractorii cei mai periculosi s-au inrudit, la propriu, cu politicienii portocalii.
Presedintele tropaie, ranjind hidos, pe la tot felul de paranghelii organizate de clanurile mafiote locale iar ministrii, aceluiasi Presedinte, numesc drept sefi ai unor agentii guvernamentale infractori notorii.
Traim intr-o tara in care daca un personaj de felul “mondialului” iti violeaza copilul politia si parchetul vor face tot ceea ce le sta in putinta sa musamalizeze intreaga poveste.
Poveste pentru ei pentru ca pentru noi va fi o adevarata tragedie !
Incercati, in schimb, sa va razbunati singuri trimitandu-l pe “mondial” intr-un loc de unde sa nu mai poata face rau vreodata cuiva si veti constata cat de prompta va fi reactia “autoritatilor” impotriva dumneavoastra.
De va veti cauta dreptatea prin tribunale veti constata cam cat aveti de asteptat pentru ca ceva, orice, sa se se si intample.
Ce ministrii ne-a dat domnul Traian Basescu ?
Pai nici in cele mai corupte guvernari nu am auzit ca curvele si amantele dictatorului sa fie “plasate” in pozitii administrative de prima importanta (probabil ca doar “impotenta” cauta sa substituie, freudian, “sula cu prefectura”).
Despre minciuni si fraude electorale nici nu are rost sa mai discutam.
N-avem pensii si locuri de munca in schimb avem “spioni” si “agenti” mai multi decat tari cu populatie de pana la douazeci de ori mai mare decat cea a Romaniei.
Se asculta, in interes portocaliu, toate telefoanele celor care se opun in vreun fel actualei puteri iar pentru asta bugetul STS creste de 1,4 ori la vreme de foamete.
Sindicatele sunt santajate pentru a nu scoate lumea in strada iar partidele politice de opozitie sunt “lucrate” de ofiterii acoperiti plantati cu grija (si din timp !) in interiorul acestora.
Ar mai fi de spus o gramada despre procesul accelerat de destructurare programata a Romaniei dar va las pe dumneavoastra sa completati acest tablou ingrozitor privind starea unei natiuni ce a fost construita cu atatea jertfe vreme de mai bine de un secol si jumatate pentru a fi distrusa de actualul Presedinte in doar zece ani.

Ceea ce doresc eu sa va rog este sa meditati putin la cum va arata “casa noastra – Romania”, extrapoland feneomenele la care asistam, muti de uimire, astazi, peste inca cinci ani portocalii si abia apoi sa decideti daca merita, sau nu, sa va alaturati miscarii “NU LUI TRAIAN BASESCU” !

(Postarea lui Vlad... AICI)

Adrian Stoica: Azilul Basescu

Ne-am obişnuit ca, atunci când ne trezim, să dăm cu ochii de zidul scorojit al blocului vecin.
Ne-am obişnuit să plătim o grămadă de bani pentru privilegiul de a tremura în locuinţe ori de câte ori cad doi fulgi de nea.
Ne-am obişnuit cu oraşele noastre posomorâte, cu străzile lor cenuşii şi murdare.
Ne-am obişnuit cu urâtul, cu kitsch-ul, cu proasta creştere, cu obrăznicia, cu lipsa de igienă. Ne-am obişnuit cu cerşetorii, cu spălătorii de parbrize, cu câinii comunitari.
Ne-am obişnuit cu boschetarii şi şuţii.
Ne-am obişnuit să vorbim de mii de kilometri de autostrăzi moderne, dar să mergem pe aceleaşi străzi mizerabile, cu aceleaşi cratere rânjinde, şi unde singura lege care se aplică este prioritatea de şmecher.
Ne-am obişnuit cu gândul că numele România rimează cu: prostia, mârlănia, şmecheria, hoţia, lenevia, dar nu rimează deloc cu speranţa, entuziasmul, responsabilitatea, competenţa, respectul, buna cuviinţă.
Ne-am obişnuit să minţim şi să fim minţiţi.
Ne-am obişnuit să furăm şi să fim furaţi.
Ne-am obişnuit să înjurăm şi să fim înjuraţi.
Ne-am obişnuit cu chiulul si nemunca : cine-i harnic şi munceşte, ori e prost, ori nu gândeşte. Ne-am învăţat să facem haz de necaz, să luăm la mişto pe toţi şi pe toate.
Ne-am obişnuit cu feţele pământii, lipsite de speranţă şi încredere, bolnăvicioase, ale oamenilor pe care îi întâlnim pe stradă, în metrou, la serviciu. Şi noi purtăm astfel de faţă, şi noi începem să purtăm stigmatul deznădejdii, al resemnării, lipsa de expresie a celui pe cale să-şi piardă minţile, sau agresivitatea şi nesimţirea celui pentru care reperele morale nu există. Ne-am obişnuit să fim foarte atenţi la capra vecinului şi, la nevoie, să o otrăvim dacă se încăpăţânează să nu moară.
Ne-am obişnuit să fim obiectivi şi critici. Ştim că expresiile pe care le utilizăm sunt reflectarea personalităţii noastre şi, cu cât cuvântul e mai apăsat şi înjurătura mai vârtoasă, cu atât avem o personalitate mai conturată. Referinţa, din trei în trei cuvinte, la o anumită parte anatomică mai puţin expusă vederii, este obligatorie, altfel lumea ar putea crede că nu avem. Ne formulăm criticile în cuvinte simple, dar pline de miez şi puternic moralizatoare, suntem direcţi şi sugestivi.
Ne-am obişnuit să mimăm. Mimăm buna-cuviinţă, educaţia, competenţa, buna-credinţă, mimăm tot ceea ce am putea mima, ca să ne fie bine.
Ne facem că ne pasă. Adevărul e că ni se rupe …
Gândirea e un viciu, inteligenţa un păcat. Suntem curaţi şi sinceri doar atunci când ascultăm sfaturile altora mai isteţi ca noi, cum ar fi:



Nu mai gândim, o face Guţă pentru noi. De ce am face-o? Văzând, simţind, gândind, suferim. Dacă nu mai vedem mizeria din jurul nostru, e ca şi când nu ar mai exista. Când nu mai gândim, orice înjurătură o putem considera declaraţie de dragoste.
Dar, ne-văzând, ne-simţind, ne-gândind, mai trăim noi, oare ? Sau, suntem, oare, ţinuţi în viaţă de aparate ? De aparatul de partid, de cel propagandistic, de alte aparate …
Cum toate acestea trebuiau să poarte un nume, le-am spus azilul Băsescu.
Când intri într-un azil, o faci cu conştiinţa clară că, de acolo nu mai ai cum să ieşi. Într-un azil intri nu ca să „te faci bine”, ci ca să îţi trăieşti puţin „mai bine” ultimele clipe, ultimii ani. Sau, aparent mai bine.
În 2004, Băsescu ne promitea că vom trăi mai bine. Trăim, oare, mai bine? Nu, dar nu ne mai pasă. Suntem anesteziaţi, suntem sedaţi, am devenit, deja, roboţii, androizii pe care orice dictator şi-i doreşte.
În azilul Băsescu se lasă seara, în curând se va da stingerea. Unii mai joacă sau mai mănâncă grătare, de „bucuria realegerii”, alţii se pregătesc să iasă în stradă, câte unul mai înebuneşte, altul se sinucide, asta e viaţa. Somn uşor, România!
Nu, nu somn uşor, România! România, trezeşte-te, nu somn uşor!
Eu am decis: nu voi dormi! România mea nu e azilul Băsescu. Dacă va fi să înebunesc, va fi de nesomn, nu de prea multă adormire. Dacă tu vrei să dormi, e treaba ta, dar eu o să îţi strig, în permanenţă, în ureche: NU. Nu lui Băsescu, nu impocriziei, nu demagogiei, nu populismului, nu sărăcirii, nu somnului raţiunii. Şi cine ştie, poate că, într-o zi, vei dori să spui şi tu aceleaşi lucruri.

(Postarea lui Adrian... AICI)

Ionut Iancu: Manifest violet impotriva unui presedinte cenusiu

Azi, 28 ianuarie 2010, la initiativa dragei mele Lilick, toti cei afiliati grupului "No Basescu Day" posteaza, fiecare in propriul sau fel, manifeste de promovare a evenimentului de pe 2 Aprilie 2010.

Eu vreau sa va spun domnule Basescu, ce este pentru mine un Presedinte:

- este repezentantul meu in lume, este cel care vorbeste in numele meu si care oriunde merge si orice face este asociat cu 22 de milioane de oameni...eu nu vreau ca un Mailat al politicii dambovitene sa ma reprezinte: un betiv, un agramat, un personaj obscur ce apeleaza la vrajitoare si diverse flacari ca sa ramana in varful politicii autohtone.
- este omul care trebuie sa aiba statura politica a lui Coposu si stilul de gentleman al lui Ratiu. Dumneavoastra mai sus de Boc si de docolteul generos al Durduliei Udrea nu vedeti.
-este comandantul suprem al armatei, cel in care imi pun increderea sa ma apere prin deciziile sale militare..ori dumneavoastra nu faceti altceva decat sa stati la popota cu reviste porno si alcool din belsug.
- este omul, am invatat din filmele americane, pentru care orice cetatean ar trebui sa isi dea viata...pentru ca este Presedintele...ori la noi 5 milioane de romani va injura ca pe ultima carpa, iar alti 5 milioane va ling pe toate fetelele,doar doar vor auzi hahaitul dumneavoastra incantator.

Privind la toate acestea domnule Traian Basescu, va declar pierdut si nul din functia de Presedinte al meu si va anunt ca pe data de 2 Aprilie 2010, alaturi de sute de oameni care aici in online ni s-au alaturat, va voi spune cu drag: TU NU ESTI PRESEDINTELE MEU !



Postarea lui Ionut... AICI)

Flavius Obeadă: Toate zilele Prim-preşedintelui de partid şi de stat

De vreo cinci ani eu unul nu am preşedinte. Şi cum sunt bine antrenat, mă pregătesc să nu am nici în următorii cinci ani. O vreme chestia asta m-a revoltat, acum frustrarea mi-a devenit sictir, aşa cum am mai zis pe ici şi colo. Şi găsesc că sictirul îmi este chiar confortabil şi e singurul mod de a… pozitiva lucrurile. Pînă la urmă, mă gîndesc: şi dacă aş fi avut un preşedinte al meu ce ar fi fost, cum ar fi fost? Aş mai fi avut parte de voluptăţile exerciţiilor stilistice ale acestui sictir? Aş fi fost doar un simplu cetăţean satisfăcut mulţumindu-mă că mă simt reprezentat, că am un orizont de aşteptare, că nu mi-e silă să privesc spre nişte personaje care mă mint, mă fură, mă înşală, îmi sfidează inteligenţa şi morala prin a-mi vinde incompetenţa drept răsunătoare realizări iar criza drept scuză a impotenţei. Şi nu aş fi trăit cu senzaţia de existenţă sacrificată la dispoziţia unor vătafi grobieni… Aş fi fost mai puţin ironic şi… pamfletar şi mi-ar fi fost mai greu să mă dau… naiv. O, ce plictiseală, normalitatea!
Împrumut din “Dilema veche” o vorbă care mi-a plăcut, de-a lui George William Curtis: “Ţara cuiva nu este o anumită suprafaţă de pămînt, cu munţi, rîuri şi păşuni, ci este un principiu.” Da, ţara mea este un principiu inutil de definit şi este alta decît republica oranj instaurată de o populaţie rămasă la crizele pubertăţii, a cărei singură unitate de măsură este păşunea. Da, la mine în fiecare zi este “No Băsescu Day“, nu-mi place portocaliul vestelor celor de la salubritate şi mă dau în vînt după violet şi violete! La mine toate zilele sunt noi zile ale Prim-preşedintelui de partid şi de stat!



(Pentru a urmari toate link-urile la care face trimitere Flavius intrati AICI)

Emilian Avrămescu: No Basescu day

Ca susţinător al mişcării NO BĂSESCU DAY, reiau un articol publicat la 7 decembrie 2009.

L-am întrebat pe unul dintre cei care au declarat că au votat cu Băsescu de ce a facut-o. "Pentru că e marinar, ca mine" - acesta a fost răspunsul. Cred că îmi explic în mare măsura succesul lui Băsescu. E clar că mulţi, foarte mulţi români, prea mulţi se identifică, iată, cu Băsescu. El e ca ei sau ei sunt ca el, nu mai contează. Într-un fel, suntem ceea ce votăm. Pentru că, oare, ce altceva este un preşedinte decât reprezentarea, proiecţia poporului său? Portretul robot al poporului român este astăzi Traian Băsescu. Să nu ne pară rău. Ăştia suntem. Atât putem. Acesta este chipul pe care oglinda istoriei îl reflectă pentru noi. Dacă nu ne este ruşine cu ceea ce vedem, înseamnă că ne place. Păcat! Măcar de-am avea grijă să nu spargem oglinda...

(Posatrea... pe blogul Sinvlex)

George Serban: Din solidaritate cu prietenii mei

Marturisesc ca, din vina mea, fiind doar tangent cu blogosfera, o perioada de timp, nu am inteles exact miezul actiunii violet din 2 aprilie, impotriva lui Basescu. Dar am vazut ca toti prietenii mei, bloggeri, sunt implicati in aceasta miscare non-violenta si cromatica. Pentru ca sunt solidar cu ei, pentru ca orice actiune de salubrizare a Romaniei, prin urmare si impotriva lui Basescu, imi pica la fel de bine ca o mancare de andive pregatita meserias, adica imi aduce buna dispozitie, cel putin pentru o zi, am decis sa ma alatur acestui demers. Spre deosebire de prietenii mei, prin sursele pe care le am, ma aflu in posesia celei mai recente fotografii a lui Traian Basescu. Pentru cei interesati, o comercializez pentru 0,10 lei (tva, inclus)!






(Postarea lui George AICI)

Atitudini: NO BASESCU DAY – 02.04.2010

Păi să o luăm în ordine istorică…

Întâi, s-au întâmplat câteva chestii bune şi frumoase:

Charlemagne (anul 742)
Hans Christian Andersen (anul 1805)
Giovanni Giacomo Casanova (anul 1725) (măcar din perspectiva piesei de teatru pe aceeaşi temă)
Max Ernst (anul 1891)
Léon Gambetta (anul 1838)
Émile Zola (anul 1840)
Apoi, s-au mai întâmplat câteva chestii nasoale:

Baldwin I (anul 1118)
Ferdinand III (anul 1657)
Honoré-Gabriel Riqueti, count de Mirabeau (anul 1791)
Samuel F. B. Morse (anul 1872)
Georges Pompidou (anul 1974)
Zhang Daqian (anul 1983)
John Paul II (anul 2005)
Din păcate, pentru românii de azi (şi mă refer la ăia din România nu la cei care trăiesc mioritic doar în concediu) un alt eveniment îi afectează mult mai profund. Acel eveniment, fiind tot unul mioritic, nu a reuşit să crească în notorietate dincolo de graniţele spaţiului care l-a creat.

Tot din păcate, lipsa de notorietate în lume este compensată cu prea multă notorietate aici, în România.

Acel eveniment se referă la primul strigăt prin care Băsescu a reuşit să atragă atenţia asupra lui. Şi eu, împreună cu mulţi alţii care am fi preferat ca azi să ne deranjeze poate zgomotul autostrăzilor în locul hă-hă-itului dogit pe care îl auzim dinspre Cotroceni, aniversăm acel eveniment prin declararea lui doi aprilie 2010 ca “No Băsescu Day” pe teritoriul României.

Nu îmi fac mari speranţe… La fel cum sunt sigur că nu salvez planeta atunci când arunc hârtiile la hărtii, sticla la sticlă sau refuz o pungă în plus în piaţă…

Dar asta nu înseamnă şi că Tanti SPERANŢA a murit! NU! Trăieşte bine merci pe No Băsescu Day, pe blogul lui Lilick sau Theodora, Ghilotina sau Ionuţ, Victor sau Octav, Vania sau [D][S][N], Alex şi mulţi alţii care, chiar dacă nu sunt trecuţi aici nu înseamnă că nu există…

(Postarea de mai sus poate fi citit si AICI)