Atitudini: NO BASESCU DAY – 02.04.2010

Păi să o luăm în ordine istorică…

Întâi, s-au întâmplat câteva chestii bune şi frumoase:

Charlemagne (anul 742)
Hans Christian Andersen (anul 1805)
Giovanni Giacomo Casanova (anul 1725) (măcar din perspectiva piesei de teatru pe aceeaşi temă)
Max Ernst (anul 1891)
Léon Gambetta (anul 1838)
Émile Zola (anul 1840)
Apoi, s-au mai întâmplat câteva chestii nasoale:

Baldwin I (anul 1118)
Ferdinand III (anul 1657)
Honoré-Gabriel Riqueti, count de Mirabeau (anul 1791)
Samuel F. B. Morse (anul 1872)
Georges Pompidou (anul 1974)
Zhang Daqian (anul 1983)
John Paul II (anul 2005)
Din păcate, pentru românii de azi (şi mă refer la ăia din România nu la cei care trăiesc mioritic doar în concediu) un alt eveniment îi afectează mult mai profund. Acel eveniment, fiind tot unul mioritic, nu a reuşit să crească în notorietate dincolo de graniţele spaţiului care l-a creat.

Tot din păcate, lipsa de notorietate în lume este compensată cu prea multă notorietate aici, în România.

Acel eveniment se referă la primul strigăt prin care Băsescu a reuşit să atragă atenţia asupra lui. Şi eu, împreună cu mulţi alţii care am fi preferat ca azi să ne deranjeze poate zgomotul autostrăzilor în locul hă-hă-itului dogit pe care îl auzim dinspre Cotroceni, aniversăm acel eveniment prin declararea lui doi aprilie 2010 ca “No Băsescu Day” pe teritoriul României.

Nu îmi fac mari speranţe… La fel cum sunt sigur că nu salvez planeta atunci când arunc hârtiile la hărtii, sticla la sticlă sau refuz o pungă în plus în piaţă…

Dar asta nu înseamnă şi că Tanti SPERANŢA a murit! NU! Trăieşte bine merci pe No Băsescu Day, pe blogul lui Lilick sau Theodora, Ghilotina sau Ionuţ, Victor sau Octav, Vania sau [D][S][N], Alex şi mulţi alţii care, chiar dacă nu sunt trecuţi aici nu înseamnă că nu există…

(Postarea de mai sus poate fi citit si AICI)