Ioana Dudulean: Manelism in stare pura

Am aflat o veste minunata ieri pe care probabil o stiti deja, dar bucuria este prea mare ptr a nu o impartasi cu voi. Am aflat ca as asculta manele. Si nu numai atat, cica le-as si aprecia. E adevarat ca in ultimul timp ma simteam usor debusolata, dar acum pot privi viata altcumva. Vreau sa multumesc pe aceasta cale prea-(ne)bunului si mult-prea-(ne)iubitului conducator al neamului pentru marinimia sa incredibila de a ma instiintat. De fapt, de a ne instiinta pe noi toti. Da, chiar si tu apreciezi acest gen de zgomot, chiar daca nu stiai decat undeva in subconstientul tau. Lasa, nu e timpul pierdut… bine ca ne-a luminat prea-(ne)cultul presedinte. Nu stiu exact al cui presedinte, ca al meu continua sa nu fie.

Si daca tot vorbim despre (ne)reprezentantii tarii, unul dintre ministrii mei preferati, dl. Vladescu, vrea sa fie si el marinimos. Ca doar nu are degeaba doi consilieri (ne)profesionisti. De aceea s-a hotarat sa se joace „alba-neagra” cu nervii bunicilor mei, aplicand mai multe sisteme: „azi da, maine nu”, „am uitat sa-l intreb pe sefu” si „cum pot fi mai (ne)popular decat sunt deja”. Stiam eu ca are potential omul asta, doar ca se exprima mai greu. Ca viitoare masura, eu l-as sfatui sa propuna impozit pe alocatiile copiilor (asta daca nu se hotaraste intre timp taierea lor de tot), respirat, mers pe jos si baut apa de la robinet. Asta doar in ideea de a (nu) ne demonstra (in)eficienta sa. Si a consilierilor sai, normal.

Pentru cei care tin sa ne creeze revelatii muzicale si cei care ne demonstreaza zilnic ca nu au ce cauta acolo unde sunt, am urmatoarea melodie ca dedicatie:


Asculta mai multe audio Muzica

In schimb, cu cei care asculta tot atat de multe manele cat mine impart urmatoarea melodie:



(Postarea Ioanei AICI)