Oana Portase: Daca ma tragi de maneca...

Poate că atunci aș ieși în stradă.

Cristi de la Rating Politic a lansat o temă de dezbatere foarte interesantă. “Pentru ce ai ieși în stradă?”, întreabă el. Idealuri, drepturi, principii, aș spune. Frumos. Dar voi fi sinceră și zic… nu știu exact. În niciun caz n-aș fi prima persoană care să iasă și să spună ce are de spus. Nici a doua nu cred că aș fi. Hai… poate a treia.

Nu am participat niciodată la vreo formă de protest. Pot spune ce simt și cred. Parcă pe vremuri protestele însemnau ceva. Noțiunile de dreptate, solidaritate, națiune aveau un sens. Cel puțin așa spun cărțile de istorie. Acum sunt o glumă, o adunătură de dezorientanți, niște unii care n-au ce face acasă. (asta dacă mai au loc astfel de manifestări) Noi suntem generația “scapă cine poate”. Fiecare se descurcă singur, dăm în cap foarte ușor celor din jur – la propriu și la figurat. Am învățat să conviețuim cu șmecherașii, să acceptăm corupția și să ne complacem.

Sunt voci care spun că nici Revoluția din 1989 n-a fost spontană. Un subiect pe care vreau să-l evit. Oricum, suntem niște oameni care au dat cu nasul de libertate și și-au bătut joc de ea. Cât timp “ăia” sunt la putere iar noi votăm cu “spor și drag”, atunci ne bag pe toți în aceeași oală. (ăia = rocada de jigodii, indiferent de partid) Criticăm, dar nu acționăm.

Nu ne apărăm drepturile, dar ne vaccinăm ca turma contra AH1N1. Ba, românii ies în stradă. Atunci când vor ei.

Mă uit la știri și fac haz de necaz. Râd de ce debitează minunații noștri politicieni. Dar mi se și pune un nod în gât când văd TOT ce se întâmplă în țara asta. Sunt mai smiorcăită din fire. Plâng la filme. Empatizez ușor. Mi-ai prezentat o cauză nobilă, o nedreptate inadmisibilă, și m-ai tras de mânecă… atunci ies în stradă. Dar butoanele mele ar trebui să fie mult apăsate, venele din cap aproape de explozie, iar nodul din gât să nu mă mai lase să respir. Pe jumătate lașă. E mai ușor să critic de acasă. E mai ușor cu “las’ că trece”.

Dar nu vreau să rămân așa. Nu vreau să văd cum se duce totul naibii. Cred că toți simțim presiunea din societate. Dar se mai aud și voci care nu vor să amuțească. La fel cum eu nu vreau să amorțesc. De aceea susțin NO Băsescu Day. De la gerul ăsta și de la tragediile din țară, iarăși am nodul în gât. Lilick povestește foarte frumos despre această formă pașnică de protest. Mulți se întreabă ce rezultat va avea. Mereu ne punem întrebări, facem socoteli, trăncănim, dar… astea ce rezultat au?

(Textul Oanei... AICI)